Proaspat intors din vacanta, am decis sa impartasesc aici cu voi, cateva dintre experientele pe care le-am trait pe taramul londonez, in speranta ca daca veti ajunge curand pe acolo, veti fi interesati de vreun loc anume.
Pentru inceput vreau sa spun ca nu este prima data cand am fost la Londra, asadar toate atractiile turistice nu mai erau atat de importante pentru mine, asa ca inainte sa mergem acolo, am facut o mica documentare pentru locurile pe care as vrea sa le vad si m-am hotarat asupra catorva dintre ele. Ce a iesit, vedeti mai jos:
1. Sipsmith Distilery
Ce mi s-a parut ciudat de la inceput este ca distileria este situata intr-un cartier obisnuit, langa o statie de metrou. Cand am ajuns acolo, ma asteptam sa vad ceva imens, cum ar fi o fabrica, dar tot ceea ce am gasit era un garaj. Nu era nimic care sa imi indice ca ar fi o distilerie inauntru. A venit Felix si m-a poftit inauntru. Am avut dreptate. Toata magia se intampla intr-un garaj. Ma refer la procesul de distilare, imbutelierea se face in alta parte a orasului. Am fost socat dar si placut impresionat in acelasi timp. Cum se poate ca un gin care acum se exporta si in America sa provina de acolo. Raspunsul a venit simplu de la Felix: sunt 3 maestri distileri care lucreaza non-stop!
Un alt lucru care m-a impresionat a fost faptul ca ei implica toata comunitatea de acolo pentru degustari, invita barmani pentru a crea gin propriu, organizeaza cursuri, concursuri, etc. Asadar, daca aveti vreodata drum pe acolo si vreti sa le faceti o vizita, faceti-o cu incredere! Aveti multe chestii noi de invatat, faceti degustari si pana la urma pentru barmani este gratis! Ce poti sa ceri de la viata mai mult? :)
2. Cafe Pacifico, La Perla & El Nivel
 |
Nu stiu daca mai tineti minte dar pe la inceputul anului am postat eu ceva pe pagina mea personala de FB legat de cartea "The Tequila Ambassador" de Tomas Estes. Am cautat aceasta carte peste tot, absolut peste tot. Am gasit-o doar pe Amazon.Com si era undeva la 4000 de dolari. Pretul acesta exagerat s-a datorat faptului ca cei de la Diffordsguide au spus ca nu mai scot inca o editie si cine a avut norocul sa o cumpere a ramas cu ea. Tot cautand aceasta carte, am luat legatura cu Jesse Estes, de la Ocho Tequila si mi-a spus ca ma poate ajuta pentru ca tatal sau, Tomas Estes mai are cateva carti si sunt dispusi sa imi vanda una. Mi-a trimis cartea si dupa aceea am tot pastrat legatura prin e-mail. Cand am citit cartea, in ea scria de niste locatii din Londra: Cafe Pacifico si La Perla. Fiind un tip foarte curios din fire, i-am scris lui Jesse si i-am spus ca vin la Londra si daca ne putem vedea. Norocul meu a fost ca intre timp au mai deschis o locatie si anume: El Nivel. Am zis ca daca tot ma duc acolo de ce sa nu le vad pe toate?
Toate 3 locatiile sunt situate in zona Covent Garden, prin apropierea barului Roadhouse, locul unde se da ora exacta in flair bartending.
Cafe Pacifico este un restaurant cu specific mexican unde poti manca diverse preparate din cultura mexicana. Portiile sunt extra mari si personalul de acolo este foarte amabil. In ceea ce priveste partea de bar, specialitatea lor este tequila si mezcal iar meniul lor de cocktail-uri este conturat in jurul bauturilor traditionale bazate pe tequila: Margarita, Paloma, etc..Dupa ce am mancat acolo, am mers mai departe pentru a vedea celalalte locatii. Surpriza noastra a fost atunci cand am observat ca ambele baruri sunt in aceeasi cladire: La Perla este la parter si fix deasupra este El Nivel. Din pacate, La Perla era atat de plin incat nu puteai sa arunci un ac inauntru dar ce am putut
observa de afara este ca atmosfera era mai mult decat incendiara. Nu stiu daca era din cauza ca juca echipa Mexicului in Campionatul Mondial..
Am hotarat atunci sa mergem direct sus sa vedem El Nivel. Cum am urcat scarile am avut parte de o surpriza de proportii: Jesse nu era acolo, era plecat undeva in oras pentru un masterclass la Ocho Tequila. In schimb era Tomas, tatal lui. Jesse nu mi-a spus ca o sa fie si tatal sau acolo, autorul cartii doar pentru a-mi face o surpriza. Si ce surpriza! Tomas Estes este unul dintre cei mai ospitalieri oameni pe care i-am intalnit. Este mereu pus pe glume, este foarte primitor si imediat cum am ajuns acolo, ne-a poftit la bar si l-a rugat pe barmanul de serviciu, Claudio sa se ocupe de noi. Cum ne-am pus la bar, am si primit cateva pahare din selectia personala Ocho Tequila si am inceput sa povestim despre tequila, cocktail-uri, cartea sa etc. Nici nu stiu cum a trecut timpul.
El Nivel este un loc destul de mic, avand doar cateva mese si mult loc la bar. Este decorat simplu dar cu gust, multe din tablouri si picturi fiind facute de autori mexicani iar piesa centrala este un afis pictat de catre Ron Cooper pe niste etichete de conserve. Genial!
Am studiat meniul si ne-am luat fiecare cate ceva de baut, toate bauturile fiind foarte fresh. Ne-am luat "La Marquesa" un mix foarte delicios intre Ocho Reposado, lime, zmeura, Chambord, suc de cranberry si albus de ou. Era servit intr-un pahar mare de vin plin cu gheata. A fost divin.
"Diplomat's Downfall' a fost fara doar si poate cel mai bun dintre toate. Fiind un twist dupa Missionary Downfall, am zis ca mergem pe mana sigura. Si asa a si fost: Tapatio 110, suc lamaie, suc portocale, sirop de lamaie, cimbru si ananas, pimento dram si vin de porto.Fantastic!
Intre timp, a venit si Jesse si a inceput sa ne povesteasca despre El Nivel, despre conceptul de Agaverie si ne-a prezentat pe rand bauturi specifice mexicane precum Raicilia, Sotol, Bacanora dar si specialitati precum L&J tequila, brand-ul lui Julio Bermejo (creatorul faimosului cocktail "Tommy's Margarita") si Del Maguey Iberico, un mezcal foarte interesant ce foloseste in procesul de distilare "jamon iberico". Good? Genious!
 |
Una peste alta, recomand tuturor ce viziteaza Londra sau chiar locuiesc acolo sa treaca pe la El Nivel pentru o experienta inedita. Tomas este foarte ospitalier iar Jesse este un tip foarte misto. Cunostiintele lor despre distilatele mexicane sunt infinite. O sa ne vedem cu ei cat de curand si in Romania..
3. Nightjar
Nu cred ca exista vreun barman profesionist pe lumea asta care sa nu fi auzit de Nightjar sau macar de unul dintre barmanii de acolo: fie el Marian Beke, Luca Cinalli sau Martina Breznanova.
Am avut ocazia sa fac cateva sesiuni de pregatire cu Marian Beke si stand de vorba cu el mi-am dat seama ca ceea ce face el este cu totul si cu totul deosebit iar acest lucru ma facut si mai curios sa vad exact ceea ce se intampla acolo in spatele barului. Stiam ca va fi frumos, dar nu ma asteptam sa fie chiar asa...
Ce trebuie sa stiti este ca daca vreti sa mergeti un grup mai mare (noi am fost 5) trebuie facuta rezervare si cat mai din timp. Ce este ciudat la sistemul de rezervari este ca ai masa alocata pentru doar 2 ore iar daca vrei sa mai stai, trebuie sa mai platesti ceva, de regula taxa pentru muzica care era undeva la 12,5 lire de persoana.
Cand am ajuns acolo, era doar o usita cu logo-ul lor si o doamna care avea in mana o foaie luuuuuunga cu rezervari. Dupa verificarile de rutina, am fost poftiti la subsol unde era situat barul. Locatia are un aer misterios, cum erau locatiile tip "speakeasy" de pe vremea prohibitiei americane. Cum intri in bar, primul lucru pe care il vezi este barul iar noi am avut noroc sa ii prindem la lucru pe toti 3: Marian, Luca & Martina. Am fost condusi la masa iar lucrul care mi sa parut foarte interesant era ca aveam toti din partea casei apa plata infuzata cu pepene rosu si castravete. Un deliciu! Ne-am comandat fiecare cate o bautura iar primul lucru pe care l-am observat atunci cand au sosit bauturile este faptul ca ospatarii erau foarte bine pregatiti si iti explicau la masa fiecare detaliu legat de bautura pe care urma sa o comanzi, lucru care din pacate la noi nu se intampla prea des.
Am auzit din foarte multe parti ca desi bauturile de acolo arata foarte bine, la capitolul gust nu sunt atat de bune, nu sunt balansate etc. Am fost cinci insi de acolo si am gustat de la fiecare. Fiecare bautura a fost foarte bine echilibrata si puteai sa distingi cu usurinta toate aromele.
Prima bautura a fost "Little Entente", un mix interesant intre Belvedere Vodka, lichior St-Germain, infuzie din frunze de lime kaffir si lamaita, pere caramelizate pe gratar si bere. A fost foarte fresh iar sincer la prima vedere am zis ca nu o sa fie pe gustul meu, avand in vedere ca nu prea suport socul, fie el sub forma de lichior, sirop, etc dar pana la urma a fost un cocktail reusit.
A doua bautura a fost "Barrel Aged Zombie", o bautura destul de complexa ce continea un blend de 3 romuri diferite (Bacardi 8, Santa Teresa, Kraken) dar si lichior de maraschino, mamajuana, fresh de lime, ananas si tamarind. Desi la prima vedere pare supra-incarcata cu rom, ea a fost foarte bine echilibrata iar momentul wow a fost l-a servire, atunci cand ospatarul mi-a flambat garnish-ul care era format dintr-un chec. Da, checul pe care noi il mancam, ei il flambeaza cu rom. Senzational!
Urmatorul pe lista a fost "Marmalade No.2", alcatuit din gin Tanquerai No.10, infuzat cu mere turcesti, marmelada facuta in casa din sampanie, ceai de portocale marocane si Cinzano, Aperol si suc proaspat de clementine. Venea servit intr-un pahar old fashioned, plin cu o gheata sculptata manual si acoperita cu un material textil. Foarte frumoasa prezentarea!
"Punch a la Burroughs" a fost insa atractia serii si in acelasi timp o surpriza. A fost declarata cea mai buna bautura de catre toti cei care am fost acolo si ceea ce m-a surprins a fost faptul ca in pozele ce circula pe facebook si pe site-ul celor de la Nightjar, bautura arata cu totul si cu totul diferit. Cand a ajuns la masa am intrebat sa nu se fi produs vreo greseala, dar se pare ca asa este servita acolo. Nota 10 pentru prezentare!
Nu puteam sa ne incheiem seara fara sa incercam macar un Julep asa ca am optat pentru varianta "Rosehip Julab". Era facut din Zubrovka Vodka, infuzie de macese, apa kewra, kombucha cu aroma de ceai verde, sirop de botanice si sampanie de trandafir. Aroma principala pentru aceasta bautura a fost trandafirul iar ca decor a avut Mukhwas, un mix indian de seminte folosit pentru curatarea papilelor gustative dar si o bucata de rahat alimentar cu aroma de trandafir. Genial!
Ce m-a impresionat in mod special la barmani a fost modul lor de lucru! Imediat se apropie anul cu nr. 4 de cand sunt in bransa asta dar va spun sincer ca nu am mai vazut niciodata pe cineva care sa se miste asa in spatele barului. Sunt cateva filmulete pe youtube cu ei in timp ce prepara cateva bauturi dar in realitate sunt mult mai bine pregatiti. Prezenta teatrala si show-ul ii caracteriza pe toti 3 din plin.
Atmosfera a fost foarte placuta, a fost o experienta pe cinste, ma bucur ca am putut ajunge acolo si sper pe viitor cand o sa mai am drum incolo sa am timp pentru o bautura sau doua. :) Pe langa faptul ca a fost totul minunat, am apucat sa il vad si pe Dani, ceea ce a fost imbucurator!
4. Artesian
Stiind ca Nightjar anul trecut a iesit pe locul 2 in topul World Best Bars, am fost foarte curios ce avea de oferit Artesian, care a iesit doi ani la rand pe locul 1.
Artesian face parte din cadrul hotelului Langham si este situat pe una dintre cele mai populate artere din Londra. Cred ca a fost cel mai usor loc de ajuns din toate barurile pe care le-am vizitat.
Locul este foarte "posh" iar acolo merg doar cei care au o situatie financiara foarte bine pusa la punct.
Cand am ajuns aici supriza: erau Alex Kratena si Simone Caporale in spatele barului. Ce noroc pe capul meu: la Nightjar i-am prins pe M.B, L.C & M. B iar aici erau cei doi asi ai bartending-ului international. Am fost condusi la masa, ni s-a prezentat meniul, locul, conceptul etc. Am ramas foarte surprins ca desi erau undeva la vreo 30-40 de locuri in total in tot barul, erau 8 ospatari. Ultima oara cand am vazut 8 ospatari la un loc a fost la un eveniment cu 400 de persoane :)))).
Am studiat meniul si am constatat ca aici preturile cocktail-urilor erau cele mai scumpe dintre toate localurile pe care le-am vizitat. Insa, dupa aceea am vazut si de ce. Cum te asezi la masa primesti din partea casei un pahar de sampanie, apa, cips-uri si alune prajite care erau cu "unlimited refill".
Ne-am ales bauturile iar apoi am fost un pic dezamagit sa vad ca desi cei doi barmani atat de titrati erau acolo, ei nu preparau bauturi. Stateau, mai discutau, plecau veneau, dar nu prea lucrau. Din cand in cand Simone Caporale mai prepara cate o bautura.Daca la Nighjar aveam barmanii care erau "all hands on deck", aici situatia era alta. Toate bauturile care se preparau in bar erau preparate de catre o colega de-a lor,
despre a carei existenta nu stiam pana acum, Eva Nici macar Rudi Cararro, despre care se spune ca el impreuna cu Roman Foltan ar fi viitorul, nu prepara nimic. Din cand in cand, mai racea cate un pahar la sistemul lor de racire cu nitrogen lichid. (5 stele, ce sa mai!).
Bianca si-a luat un "Guilty Pleasures" un cocktail alcatuit din gin Tanquerai No.10, vin de porto, zmeura proaspata, bitter de ciocolata si fresh de lime, era servit intr-o cupa superba John Jenkins iar ca decor avea aceleasi ingrediente, dar sub forma de gelatina.
Eu in schimb fiind un recent fan al romului Zacapa mi-am luat un "Above & Beyond" (Zacapa, PX30, Fernet Branca, lichior banane, bitter cafea) ce venea servit intr-un pahar old fashioned plin cu o sfera de gheata sculptata manual iar ca decor avea un nor de plastic ce continea esente de "cedarwood" si eucalipt. La momentul servirii, ospatarul a venit la masa, ne-a explicat conceptul bauturii, ne-a povestiti despre Zacapa, despre distilerie etc dupa care a spart norul si l-a presat inspre noi, ca toata aroma sa ne inconjoare. Magnific!
Inauntrul norului mai era un saculet ce continea cateva papusele mici fabricate in Guatemala. Conform legendei, se spune ca daca ai griji, le spui lor, le bagi in sac si pui sacul sub perna iar a doua zi, grijile vor disparea. Evident, acele mici papusele nu cunosc Romania... :)
Una peste alta, mi-a placut la Artesian dar mi-as fi dorit sa vad mai multe de la un bar care a iesit doi ani la rand pe locul 1. Intre timp, au schimbat meniul asa ca se pare ca voi fi nevoit sa mai fac inca un drum acolo...
5. Portobello Road Market
Dupa cum bine stiti, sunt un mare impatimit al antichitatilor, in mod special al paharelor vintage si ustensilelor de bar. Nu scap nici o ocazie de a intra in magazinele de antichitati, talcioc-uri, targ-uri etc. Stiam de acest loc de mai de mult dar nu am avut ocazia niciodata sa il vad in realitate.
Aceasta piata se gaseste pe strada cu acelasi nume, Portobello Road si este cea mai mare din lume. Da, ati citit bine, din lume! Stada este foarte lunga iar pe o parte si pe alta sunt numai si numai tarabe si/sau magazine de antichitati. Iti trebuie cateva ore bune ca sa le parcurgi pe toate. Toate sunt deschise zi de zi, dar Sambata este cel mai aglomerat si recomandat ar fi sa mergeti cat mai de dimineata pentru a evita inghesuiala. Noi am avut norocul ca in acea Sambata cand am fost noi, a plouat si nu era asa mare imbulzeala.
Primul lucru pe care l-am observat acolo, era faptul ca la tarabe preturile erau cu mult mai mici decat in magazine. Ajungeau unele lucruri sa coste sute sau chiar mii de lire sterline. La tarabe, exista si optiunea de a face schimb, in magazine nu. In magazine, vedeai foarte multe raritati si toate lucrurile erau atat de bine pastrate, de aceea si pretul extrem de ridicat.
De regula, acolo Sambata vin cei mai multi colectionari de antichitati din toata Londra si asa am putut sa vad foarte multe lucruri interesante, lucruri cu care poate nu o sa ma mai intalnesc in viata asta.
Chestii pentru barmani? Din belsug. Erau acolo shakere, pahare, lingurite, clesti, tin-uri, recipiente, suporturi, ustensile de bar, de toate formele, marimile si culorile. Aveai pe alese, de la chestii vintage pana la chestii lucrate manual. Mie personal, imi plac foarte mult paharele de metal, care sunt bine intretinute si cu ocazia asta am putut sa imi cumpar de acolo un set pe care il voi folosi cat de curand la niste cocktail-uri.
Asadar, daca aveti ocazia, umpleti-va buzunarele si mergeti acolo numaidecat. Este imposibil sa nu gasiti ceva care sa va placa. Plus de asta ca o sa aveti ocazia sa auziti si povestea din spatele fiecarui obiect ceeea ce este un mare plus. Go for it!
Cam asta a fost scurta mea incursiune prin cetatea londoneza. Daca ajungeti pe acolo, spers sa va ajute cat de cat informatiile de aici!
Pana data viitoare,
Toate cele bune
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu