11/08/2014

Sub lupa




Salutare,

De cate ori nu ati patit sa vedeti ceva pentru bar, sa vi-l doriti, sa il cumparati si dupa aceea sa fiti dezamagit de acest lucru?
Eu unul am patit-o de multe ori, asa ca pentru a putea veni in ajutorul vostru, am introdus aceasta sectiune in care voi discuta despre lucrurile care imi cad in mana pentru a va putea face o idee mai buna despre ele.

Fiind prima postare de acest gen, voi incepe cu cateva din ultimele ustensile de bar cu care am luat contact. Am inceput cu ustensilele deoarece stau si ma uit la trusa mea de bar si descopar ca sunt chestii pe care nu le folosesc sau nu le-am folosit niciodata si care stau degeaba.
Ultimele care au ajuns in posesia mea sunt:

a) RX Martini Dropper




Am dat peste acest instrument din greseala pe un site din America si mi-a placut din prima. Problema mea legata de el era faptul ca nu era nou si ca pretul era destul de ridicat (49$ plus taxe). Am cautat pe net si la alte magazine sau alti utilizatori dar nu mai era nici unul. Era singurul.Am zis sa mai astept un pic, sa vad poate se mai reduce dar din pacate intr-o zi am vazut ca s-a vandut.Sincer, mi-a parut rau dupa el dar parca nu as fi platit atatia bani pentru el.

Dupa vreo saptamana, citind una din revistele mele preferate online, am constatat cu stupoare ca in editia respectiva era un articol destinat acestui RX Martini Dropper.De acolo am putut sa aflu mai multe despre el, la ce foloseste si cateva informatii despre producător.

Marea mea mirare a fost atunci cand dupa ce am citit articolul, am cautat inca o data pe internet si am fost foarte surprins ca am gasit unul nou nout la jumatate din pretul cu care fusese celalat.Ce noroc!

Rx Martini este o companie cu vechime in America care de-a lungul anilor a creat o sumedenie de obiecte folositoare pentru baruri. Acest "dropper" este unul dintre ele.

In principiu, nu este decat o pipeta foarte mare, de lungimea unei sticle standard de vermut. Este prevazut cu un dop de pluta si cu o pompita sub forma de maslina verde. Dopul de pluta se potriveste pe orice sticla de vermut si etanseaza foarte bine. Corpul pipetei este din sticla si este cam delicata asa ca este nevoie de grija mare atunci cand umblati cu ea.

Ce face deosebita aceasta pipeta este faptul ca ea se pune in interiorul sticlelor de vermut. Scopul este ca atunci cand ai de preparat un cocktail "Martini" cat mai "dry" sa pui cu usurinta cateva picaturi de vermut fara sa fie nevoie sa mai desfaci sticla si sa masori cu jigger-ul.  
Fiind un lucru care nu se mai fabrica in ziua de azi, este un subiect garantat de discutie cu impatimitii de bauturi Martinis.

Ce trebuie luat in calcul este faptul ca dopul, ca orice dop de pluta daca nu este ingrijit cu timpul se va usca si se va deteriora. In rest, daca este ingrijit cum trebuie, va tine la nesfarsit.



Bar D.O.M.E rating 3/5



b) Gourmet Martini Tester


Acest tester este un exemplu clasic al zicalei “Graba strica treaba”, in sensul ca l-am vazut, mi-a placut, l-am cumparat. Fara sa ma gandesc foarte mult. Este unul dintre muuuultele lucruri pe care le-am luat la impuls. Stiu ca ar trebui sa ma temperez dar din pacate mai am mult de lucrat la asta. J

M-a atras la el modul cum arata si faptul ca poate fi folosit atunci cand prepari un cocktail Martini. Fiind un mare impatimit al produselor vintage de orice fel, am zis sa il iau sa vad care e treaba cu el. Producatorii sustin ca functioneaza la fel ca o pipeta normala. Pui lichidul in el (in cazul nostru un cocktail Martini) si astepti ca magia sa se intample: daca cade doar o singura bila, Martini-ul este normal. Daca cad doua bile Martini-ul este "dry" iar daca cad toate inseamna ca "extra dry".  Cu astea in minte, mi-am preparat acasa un Martini, stirred bineinteles, cu 6 parti Bols Genever si 1 parte Martini & Rossi Extra Dry Vermouth. Bine, recunosc, am pus si 2 dash-uri de Orange Bitter. Nu m-am putut abtine! :)


Am turnat Martini-ul intr-un pahar preracit si am mai lasat putin pentru a incerca acest tester si surpriza! Au cazut toate! Wow! Chiar asa de "extra dry" sa fi fost Martini-ul meu? Mai incercam o data! De data asta am pus 50/50 Bols Genever si Martini Extra Dry Vermouth. Am urmat aceeasi procedura si supriza! Au cazut toate! Mi-am spus ca a 3-a oara este cu noroc si de data asta am incercat un Reverse Martini, cu 6 parti Martini & Rossy Dry Vermouth si doar 1 parte de Bols Corenwyn. L-am preparat in acelasi mod si l-am supus aceluiasi test dar nu s-a schimbat nimic! Prima oara ma gandesc ca poate este defect produsul, dar a venit in cutie nou nout! Stau si ma gandesc si dupa cateva minute m-a lovit: Nu functioneaza! Nu are cum! 

Diferenta dintre un Martini normal, "dry" sau "extra dry" este cantitatea de vermut pe care o pui in reteta. El nu are nimic in componenta deosebit in afara de cele 3 bile care sunt din cauciuc. Pentru a afla cat vermut este in pahar trebuie un alt instrument si anume un cronograf de gaz. Asa ca 3 bile de cauciuc nu pot sa faca treaba asta. Totul este de design, instrumentul nu are nici o folosinta reala in spatele barului, este mai mult un subiect de conversatie. Daca il recomand? Da si nu. Nu pentru cei care chiar vor sa faca ceva cu el si da pentru cei care il pot prezenta ca un subiect de conversatie in spatele barului. Pentru a oferi un zambet bautorilor de Martinis. 






















Bar D.O.M.E rating 2/5

c) Gallone Mixing Glass



Tin minte ca am vazut pentru prima oara un Gallone acum vreo 3 ani intr-un video de prezentare a lui Richard Hunt pentru Bacardi. Nu mai vazusem pana atunci asa ceva si mi-a luat ceva timp pana am aflat cum se numeste. Dupa ce am aflat am inceput sa il caut pe internet dar nu gaseam nimic. Am intrebat peste tot, dar nimeni nu stia nimic.I-am scris lui Richard si mi-a spus ca l-a primit de la un prieten din Italia. Italia? Ha! Am prieteni in Italia, hai sa le scriu. Dar nimeni din cei pe care ii cunosteam la vremea respectiva nu stiau sau nu vazusera asa ceva. Am lasat-o moarta pentru o vreme si dupa aceea l-am vazut la vanzare pe un site cu instrumente de bar din America. Problema insa era faptul ca era 62$ (plus taxe) si ei nu trimit in Romania. Am ramas iarasi intr-un punct mort pana de curand cand le-am vazut la cineva la vanzare in Roma. Cum l-am vazut, am spus ca trebuie sa fie al meu si asa a si fost. Pretul a fost foarte bun (14, 82 Euro) si nu a mai fost nevoie sa platesc si taxe.

Cand vine vorba de pahare de amestec, in primul rand trebuie sa va uitati la material. Cat este sticla si cat este cristal? Informatia aceasta o puteti cere de la producător. Mai departe, un mixing glass bun trebuie sa fie rezistent si aici ma refer la socuri termice. Sa reziste la schimbari bruste de temperatura. Observ ca nu toata lumea tine paharele de amestec la preracit si atunci cand au de preparat o bautura pun direct gheata si ingredientele inauntru si incep sa preparare. Daca materialul nu este bun, riscati ca paharul sa se crape. Eu am patit-o odata!

Recunosc ca am mers un pic cam departe cu acest pahar de amestec si l-am bagat la congelator dupa care am pus apa fierbinte in el. Nu s-a spart! O mare bila alba!

Ce imi place iarasi la el este faptul ca are picior si astfel nu mai sunt nevoit sa pun mana pe baza lui, reducand astfel orice schimb de temperatura intre palma mea si paharul.
Imi place deasemenea faptul ca baza paharului este rotunjita, lucru ce te ajuta sa ai o miscare circulara atunci cand prepari o bautura prin metoda stir.

Un alt lucru care il face sa iasa in evidenta este faptul ca puteti prepara in el nu mai mult de 5 bauturi deodata! Nu cunosc alt "mixing glass" la ora actuala pe piata care sa reuseasca performanta asta! Este ingredibil atunci cand ai de preparat mai multe bauturi.

Singurul lucru care nu imi place si cred ca ar putea fi schimbat este ciocul. Nu este atat de bun pentru a concentra turnarea si de a avea control absolut atunci cand strecori un cocktail. Pentru a avea o turnare precisa, trebuie sa strecori foarte incet bautura, lucru care nu se intampla de regula intr-un bar aglomerat.

Bar D.O.M.E rating – 4/5 (Recomand)
               

d) Oxo Steel Measuring Jigger



Am vazut un jigger asemanator pentru prima oara in filmuletele lui Jamie Boudreau si mi s-a parut foarte interesant. Am cautat la vremea respectiva pe internet dar nu am gasit nici un model asemanator. I-am trimis un mesaj lui Jamie cerand mai multe detalii despre el si el mi-a spus ca l-a gasit la o licitatie online si ca nu a mai vazut altul la fel.

Dupa ceva vreme, in timp ce vizionam un filmulet din seria The Liquid Kitchen am vazut-o pe Kathy Casey ca avea unul asemanator doar ca de data asta scria pe el OxO. Nu a durat foarte mult si l-am gasit pe internet si a un pret foarte bun (8$).

Pot sa va spun ca am in colectia mea peste 12 jiggere si primul lucru pe care il caut la un jigger este ca sa fie comfortabil in mana mea. Mereu am fost de parere ca trebuie sa existe o sinergie intre noi (barmanii) si instrumentele noastre, ca intr-un final atunci cand preparam bauturi, sa ajungem una cu ele.
Daca doar arata bine si nu este comfortabil, atunci nu are rost sa va mai bateti capul cu el.

In ceea ce priveste acest jigger primul lucru pe care l-am observat este ca este foarte stabil. Baza pe care sta este foarte bine conturata si in caz de mici atingeri accidentale, nu cade jos.
Fiind un jigger mai robust, priza pe el este mai buna si se poate manevra mai usor. Mi se pare si normal, avand in vedere ca este un jigger inspirat din gastronomie.

Spun inspirat din gastronomie, pentru ca are doua tipuri de marcaje: in "tablespoons" si in ounces (unciile americane) unde 1 0z = 29.5735296 ml. Poate fi folosit si pentru alte tipuri de ingrediente, nu numai pentru lichide, lucru ce il face foarte versatil. Un alt aspect important legat de gradatie este faptul ca este diferita fata de cum este la alte jiggere, astfel poti vedea cu usurinta nivelul dorit din el.

Design-ul este foarte bine realizat si pot sa spun cu punctul lui forte este ciocul. Datorita formei alungite si ascutite se poate turna usor orice tip de lichid fara sa va faceti probleme. Turnarea este concentrata iar riscul sa varsati pe langa este aproape inexistent.



Este facut din otel inoxidabil si se poate curata cu usurinta atat in masina de spalat vase cat si manual.

Bar D.O.M.E rating 4/5 (Recomand)

e) Vintage Tap Icers


Cati dintre voi au pe meniu bauturi ce contin gheata cracked? Cati dintre voi care au pe meniu bauturi ce conțin gheata cracked folosesc altceva decat un tap icer pentru a face gheata cracked?

Nu vreau sa intru in detalii legate de gheata cracked, la ce foloseste sau cum puteti face. Nu inca o data! :)   In schimb, daca vreti sa aflati mai multe lucruri, puteti trage un ochi aici!

Tap icer-ele sunt prin preajma barurilor de foarte mult timp insa vad ca nu foarte multi barmani le mai folosesc. Sincer nu inteleg de ce, dar fiecare este liber sa foloseasca ce vrea in spatele barului, atat timp cat ofera o experienta inedita celor care le pasesc pragul.

Tap icer-ul este foarte usor de folosit si poate fi folosit de catre oricine are 2 maini perfect functionale. Eu am vazut pentru prima oara unul pe viu acu vreo 3 ani, intr-o prezentare sustinuta de Angus Winchester la Bucuresti. Mi-a placut foarte mult atunci si mi-am zis ca intr-o zi o sa am si eu unul. Astazi am doua modele diferite si le folosesc in mod egal.



Imi place la ele ca sunt usoare si ca ma simt comfortabil cu ele in mana. Sunt usor de intretinut, se pot curata foarte usor si nu necesita spatiu mare de depozitare.

Mai sunt atras de faptul ca atunci cand faci gheata cracked, ea se face cu usurinta, nu este nevoie de forta si arata si bine. Este fara doar si poate un subiect de discutie cu cei care prefera genul acesta de bauturi.
 Una peste alta, daca aveti ocazia sa dati peste ele, luati-le cu incredere si aveti grija de ele!





Bar D.O.M.E rating 5/5


Cam atat pentru moment, ne auzim mai tarziu pentru alte detalii legate de lumea barului!

Pana data viitoare,
Toate cele bune


10/03/2014

Gheata clara




Salutare,

De ceva vreme primesc o gramada de intrebari de la diversi barman in ceea ce priveste noul trend de a avea gheata clara in baruri.
Trend huh? A aparut un trend si eu n-am fost pe frecventa? Nu, bineinteles ca nu. Acest mod de a avea gheata clara in baruri este la ordinea zilei in tari precum Japonia, baruri in care detaliile fac diferenta si in care accentul se pune pe oferirea unei experiente inedite oaspetilor. Gheata a intrat si ea in atentia barmanilor iar mie mi se pare un lucru normal deoarece 99% din bauturile pe care le servim, contin gheata. Daca tot ne chinuim sa folosim ingrediente de calitate, de ce sa nu avem grija si de gheata?

Gheata joaca un rol foarte important atunci cand o raportam la prepararea bauturilor iar faptul ca sunt din ce in ce mai multi barmani interesati de acest aspect ma bucura foarte mult.

Nu o sa intru in foarte multe detalii despre gheata in sine (pentru asta exista aceasta postare) ci mai mult pe modul in care obtinem claritatea.

Din punctul meu de vedere, pentru a face gheata clara ai cateva optiuni simple:
a) iti cumperi o masina de gheata Hoshizaki de cateva mii de euro (unele ajung pana la 40-50 mii)
b) Iti comanzi gheata de la cei care o fabrica
c) O faci tu

Daca nu aveti un buget atat de mare, mai mult ca sigur ca primele 2 variante vor cadea si nu ramane decat sa o faceti voi. Inainte de a va explica procesul vreau sa punctez anumite chestii legate de acest aspect :

a) Ce inseamna gheata clara?

Gheata clara este gheata care nu conține impuritati si aer. Gheata obisnuita pe care o gasim la tot pasul arata asa datorita faptului ca atunci cand apa incepe sa inghete, moleculele de oxigen sunt blocate inautru si nu mai au cum sa iasa afara. Exact ca in imaginea de mai jos.



O alta explicatie pentru acest lucru ar fi faptul ca atunci cand apa este supusa la inghet isi schimba foarte repede densitatea. Ca sa va faceti o idee mai clara, gheata la temperatura de inghet este cu 8,3% mai putin densa decat apa la aceeasi temperatura.

b) De ce este mai buna decat gheata normala?

Pentru ca atunci cand se topeste, impuritatile nu raman in bautura oaspetilor si pentru ca are un aspect vizual placut.



c) Este adevarat ca gheata clara se topeste mai greu decat cea normala?

Nu. La doua bucati de gheata de aceeasi marime, rata de dilutie este la fel. Singura diferenta este ca atunci cand gheata normala se topeste s-ar putea rupe la un moment dat, lucru ce ar arata urat in pahar, dar cam atat.
Nu ma credeti? Colegul nostru Kevin Liu a facut un experiment foarte interesant in care a pus 2 sfere de gheata in 2 pahare diferite iar apoi le-a umplut pe fiecare cu cate 90 de ml de apa. Rezultatul il puteti vedea si singuri, urmarind acest filmulet de 124 de minute in care se topeste gheata. J)

d) Chiar avem nevoie de gheata clara?

Da. Intr-o lume suprasaturata de baruri, orice detaliu in plus pe care il ai fata de alte baruri conteaza pentru cei care se hotarasc sa isi cheltuiasca banii in barurile voastre. Nu uitati: ”The devil is in the details!”

e) Cine poate face gheata clara?

Oricine are timp liber. Nu este nevoie de vreun curs de specializare ci este nevoie sa detii niste informatii de baza legate de mecanica fluidelor si sa ai multa rabdare. (bineinteles)

f) De ce ai nevoie pentru a face gheata clara?

In primul rand de un congelator care sa opereze in conditii normale de inghetare, o lada frigorica portabila si apa.

Apa

Pentru a face gheata avem nevoie de apa. Cu cat  mai proaspata cu atat mai bine. Circula mai multe teorii pe internet legate de apa, cum ar trebui sa fie, cum nu ar trebui sa fie, dar va spun sincer ca le-am incercat pe toate si rezultatul este acelasi. Asa ca puteti folosi apa de la chiuveta, apa din comert, apa de la izvor sau apa distilata. Rezultatul este acelasi!

Lada frigorifica portabila

Puteti folosi orice lada frigorifica portabila pe care o gasiti in comert, singura conditie pe care va trebui sa o indeplineasca este sa incapa in congelator. Daca folositi un congelator mare pe care il gasiti de obicei in bucatariile restaurantelor, puteti opta pentru o lada frigorifica mai mare, dar daca alegeti sa faceti acest lucru acasa, cel mai bine s-ar potrivi o lada frigorifica mica. Sunt ieftine si le puteti gasi in mai toate lanturile mari de magazine.

Cum se face?

Primul lucru pe care vrem sa il facem este sa punem apa in lada frigorifica.Am citit cazuri in care se recomanda sa pui apa fiarta deoarece prin fierbere, tot aerul din apa iese la suprafata si atunci ai rezolvat una din dileme.Ca si in cazul amintit mai sus, am incercat ambele variante, cu apa normala si cu apa fiarta si rezultatul a fost acelasi. Ceea ce fac insa atunci cand folosesc apa normala este sa o las circa 30 de minute afara pentru a iesi aerul.Pur si simplu las natura sa isi urmeze cursul.J


Dupa ce s-a linistit apa, turnati-o cu grija in lada frigorifica. Spun cu grija pentru ca daca nu sunteti atenti puteti crea bule de aer nedorite si iar va trebui sa asteptati alta jumatate de ora.
Bagati lada frigorifica in congelator si lasati magia sa se intample.  Ce este de retinut este faptul ca nu trebuie pus capacul. In functie de marimea bucatilor de gheata pe care doriti sa le faceti, timpul de pastrare in congelator ar trebui sa fie undeva intre 24 si 36 de ore.

Dar ce anume se intampla in tot acest timp?

Acesta este un lucru foarte important si poarta numele de inghetare directionata. Asta inseamna ca apa din lada frigorifica va ingheta doar dintr-o parte si  anume din partea de sus, din exterior spre interior si nu din interior spre exterior cum sunt majoritatea masinilor de gheata comerciale. Acest lucru se intampla datorita faptului ca peretii lazii sunt izolatori si ceea ce face acest lucru este ca tot aerul ramas si eventualele impuritati sunt impinse spre fundul lazii. Mai jos aveti o mini diagrama a unei lazi frigorifice umplute cu apa si pusa intr-un congelator. 

Dupa ce timpul de pastrare a expirat, scoate-ti lada din congelator dar sa fiti atenti la temperatura mediului in care va iesi, astfel daca va fi prea cald riscati ca blocul de gheata sa se sparga. Recomandat ar fi sa lasati lada frigorifica cateva minute pana ce se stabilizeaza un pic dupa care pulverizati apa calduta pe marginile lazii frigorifice pentru a va fi mai usor atunci cand vreti sa scoateti blocul. Daca ati respectat toti acesti pasi, blocul de gheata ar trebui sa arate ca in imaginea de mai jos.  Nu ramane decat sa indepartati partea opaca de dedesupt si sa il folositi cum doriti.


In caz ca sunteti in pana de idei, va las aici niste idei generale pe care le puteti aplica usor in barurile voastre:

Sfere

Se stie ca de ceva vreme sferele de gheata sunt un lucru comun in barurile din Japonia si au inceput sa fie folosite tot mai des de catre barmanii din restul lumii.
O sfera facuta ca la carte este cea facuta manual asa ca nu ramane decat sa va cumparati un set de ice pics si sa va apucati de treaba.




Este un process laborios care necesita mult timp, rabdare si perseverenta. Aveti aici un filmulet cu maestrul Takayuki Suzuki in timp ce prepara o sfera de gheata. Desi pare simplu la el, luati aminte ca in ultimii 15 ani, maestrul a exersat in fiecare zi aceasta arta. Spun arta pentru ca atunci cand primesti o sfera de gheata facuta manual doar pentru tine, stii ca cineva si-a dedicat o parte din timpul sau doar pentru ca tu sa ai parte de o experienta deosebita. Este cel mai mare semn de respect pe care ti-l poate acorda cineva, atunci cand iti ofera o sfera de gheata facuta manual in bautura ta.

Sunt constient ca nu toata lumea are indemanarea si rabdarea necesare pentru a face aceste sfere de gheata asa ca pentru asta am o solutie simpla. Din fericire se gasesc pe piata o gramada de forme cu care puteti face sfere de gheata insa in cazul acesta ar fi bine sa optati pentru niste modele de silicon. Am incercat si cu cele de plastic dar in majoritatea cazurilor, nu a iesit asa cum trebuie. Siliconul este mai flexibil si rezista mai bine la temperaturi de inghet. Problema insa cu aceste forme este ca nu produc o sfera de gheata clara. Am incercat diferite metode pentru a obtine o sfera clara si cel mai bun rezultat l-am avut cu un termos de cafea.


Sunt sigur ca aveti fiecare in casa cel putin unul. Luati sfera de silicon, umpleti-o cu apa, umpleti si termosul cu apa dupa care puneti un deget pe orificiul prin care ati turnat apa in forma de silicon si cu o miscare rapida fara sa varsati nimic, asezati sfera invers peste termosul plin de apa.
In felul acesta apa din mulaj nu se varsa iar atunci cand o puneti in congelator, tot aerul va fi impins in jos, in termosul de cafea si sfera va iesi clara. Daca ati respectat toti acesti pasi, sfera dumneavoastra ar trebui sa arate ca in imaginea de mai jos. Simplu, nu?


Daca nu aveti de unde cumpara niste modele de silicon dar totusi vreti ca Old Fashioned-ul vostru sa arate ca in reviste puteti face in felul urmator:
* luati un tin cauciucat cum este cel din imagine, umpleti-l cu apa si scufundati-l intr-un vas cu apa ce are inaltimea la fel. Lasati-l la congelat aproximativ 24 de ore dupa care scoateti-l si lasati-l la stabilizat. Clatiti-l usor cu apa calduta pe margine pana iese tot conţinutul in afara. O sa observati ca gheata este jumatate clara, jumatate opaca. Este din aceeasi cauza pe care am mentionat-o mai sus. In cazul de fata nu ramane decat sa indepartati jumatatea opaca si sa folositi restul pentru cocktail-uri. 

Daca vreti ca partea de unde ati indepartat gheata opaca sa fie neteda pentru a se aseza mai bine in pahar, va sugerez sa asezati gheata pe un tocator de lemn in chiuveta iar apoi sa dati drumul la apa calduta pe tocator. In timp ce apa curge si acopera tocatorul, frecati usor cu partea pe care doriti sa o indepartati pana ce ea se netezeste. Daca vreti sa o mai micsorati puteti sa frecati bucata de gheata in maini sub un jet de apa pana ce ajunge la dimensiunea si forma dorita.


Batoanele de gheata:

Daca aveti bauturi de tip long drinks pe care vreti sa le serviti cu gheata, puteti opta pentru aceste batoane pe care le vad tot mai des in barurile din afara.
La fel ca si in cazurile sferelor exista niste mulaje de silicon cu care le puteti face dar din pacate inca nu am dat peste vreun model care sa isi faca treaba corespunzator. Mi-am achizitionat acest mulaj si pot sa spun ca am ramas dezamagit de performanta lui. Peretii sunt foarte subtiri iar acest lucru face ca formele de gheata care ies sa fie deformate. Nu recomand!



In cazul acesta puteti sa le faceti voi, sa taiati un bloc standard in jumatate iar jumatatile sa le taiati in siruri longitudinale. Daca raman imperfectiuni, putei sa le neteziti folosind un cutit cu o lama mai groasa sau sa aplicati aceeasi tehnica cu tocatorul de lemn.



Oricare din modelele de gheata de mai sus le-ati alege, recomandarea mea este sa nu le folositi imediat cum le-ati scos din congelator. La o schimbare brusca de temperatura sau la contactul cu lichidul la temperatura camerei, gheata va crapa si este pacat de tot efortul pe care l-ati depus.

De exemplu, eu daca am de facut un cocktail Old Fashioned scot mai intai gheata din congelator si dupa ma apuc de bautura. Pana termin de pus zaharul cu bitterul si apa minerala, gheata este numai buna de folosit. Un alt mod ar fi sa luati gheata in mana si sa o frecati usor intre palme, ca si cum v-ati spala pe maini. Ce va rog insa este sa va spalati pe maini inainte!

Posibilitatile de a folosi gheata clara in bar sunt nemurate. Puteti alege sa inghetati inauntru, fructe, flori, condimente, mici surprize pentru oaspetii vostrii, etc. Nu trebuie decat sa vi le imaginati si sa treceti la treaba!


Cam atat despre gheata clara, daca incercati si voi nu ezitati sa imi trimiteti niste imagini sa vad si eu rezultatele voastre.

Pana data viitoare,

Toate cele bune


7/06/2014

Slalom printre straini: Londra

Salutare,

Proaspat intors din vacanta, am decis sa impartasesc aici cu voi, cateva dintre experientele pe care le-am trait pe taramul londonez, in speranta ca daca veti ajunge curand pe acolo, veti fi interesati de vreun loc anume.
Pentru inceput vreau sa spun ca nu este prima data cand am fost la Londra, asadar toate atractiile turistice nu mai erau atat de importante pentru mine, asa ca inainte sa mergem acolo, am facut o mica documentare pentru locurile pe care as vrea sa le vad si m-am hotarat asupra catorva dintre ele. Ce a iesit, vedeti mai jos:

1. Sipsmith Distilery



Tin sa va marturisesc ca niciodata nu am fost la nici o distilerie. Am citit carti, am vazut filmulete, poze despre procesele de distilare si distilerii dar niciodata nu am fost intr-una. Asadar, daca tot am decis sa plec in tara ginului, de ce sa nu vad cum se face in realitate? Fiind un admirator de ceva vreme a lui Jared Brown, am luat legatura cu el si i-am spus ca as vrea sa vad distileria unde el este maestru distiler de cativa ani. Mi-a spus ca el este in Cuba unde jurizeaza Havana Club Grand Prix dar mi-a lasat o adresa de e-mail a unui coleg de-al sau. Asadar, am luat legatura cu Felix Von Hurter, managerul international al brand-ului Sipsmith. I-am spus cand vin acolo si ca mi-as dori sa vad distileria. Desi ei nu fac tururi decat seara pentru grupuri, a fost foarte dragut si mi-a spus ca ma poate primi dimineata la ora 10.30. Interesanta ora pentru a bea gin, nu? :)


Ce mi s-a parut ciudat de la inceput este ca distileria este situata intr-un cartier obisnuit, langa o statie de metrou. Cand am ajuns acolo, ma asteptam sa vad ceva imens, cum ar fi o fabrica, dar tot ceea ce am gasit era un garaj. Nu era nimic care sa imi indice ca ar fi o distilerie inauntru. A venit Felix si m-a poftit inauntru. Am avut dreptate. Toata magia se intampla intr-un garaj. Ma refer la procesul de distilare, imbutelierea se face in alta parte a orasului. Am fost socat dar si placut impresionat in acelasi timp. Cum se poate ca un gin care acum se exporta si in America sa provina de acolo. Raspunsul a venit simplu de la Felix: sunt 3 maestri distileri care lucreaza non-stop!



Mai departe am primit de la Felix o recapitulare a istoriei Sipsmith (prima oara am aflat de ei la un seminar la BCB) si ce am aflat in plus este ca cei de acolo intre timp au mai scos niste sortimente noi. Ce mi-a placut a fost faptul ca atunci cand creezi ceva la scara mai mica, cum este acest gin, se pune accentul pe calitate, pe detalii mici, de la ingredientele folosite, metode, etc. Nu are rost sa va vorbesc despre procesul tehnologic pentru ca v-as plictisi si as umple 3 blog-uri. Tot ce pot sa zic este ca ne vom intalni curand si cu ei prin Romania. Eu unul, de abia astept!


 Un alt lucru care m-a impresionat a fost faptul ca ei implica toata comunitatea de acolo pentru degustari, invita barmani pentru a crea gin propriu, organizeaza cursuri, concursuri, etc. Asadar, daca aveti vreodata drum pe acolo si vreti sa le faceti o vizita, faceti-o cu incredere! Aveti multe chestii noi de invatat, faceti degustari si pana la urma pentru barmani este gratis! Ce poti sa ceri de la viata mai mult? :)


2. Cafe Pacifico, La Perla & El Nivel


Nu stiu daca mai tineti minte dar pe la inceputul anului am postat eu ceva pe pagina mea personala de FB legat de cartea "The Tequila Ambassador" de Tomas Estes. Am cautat aceasta carte peste tot, absolut peste tot. Am gasit-o doar pe Amazon.Com si era undeva la 4000 de dolari. Pretul acesta exagerat s-a datorat faptului ca cei de la Diffordsguide au spus ca nu mai scot inca o editie si cine a avut norocul sa o cumpere a ramas cu ea. Tot cautand aceasta carte, am luat legatura cu Jesse Estes, de la Ocho Tequila si mi-a spus ca ma poate ajuta pentru ca tatal sau, Tomas Estes mai are cateva carti si sunt dispusi sa imi vanda una. Mi-a trimis cartea si dupa aceea am tot pastrat legatura prin e-mail. Cand am citit cartea, in ea scria de niste locatii din Londra: Cafe Pacifico si La Perla. Fiind un tip foarte curios din fire, i-am scris lui Jesse si i-am spus ca vin la Londra si daca ne putem vedea. Norocul meu a fost ca intre timp au mai deschis o locatie si anume: El Nivel. Am zis ca daca tot ma duc acolo de ce sa nu le vad pe toate?
Toate 3 locatiile sunt situate in zona Covent Garden, prin apropierea barului Roadhouse, locul unde se da ora exacta in flair bartending.
Cafe Pacifico este un restaurant cu specific mexican unde poti manca diverse preparate din cultura mexicana. Portiile sunt extra mari si personalul de acolo este foarte amabil. In ceea ce priveste partea de bar, specialitatea lor este tequila si mezcal iar meniul lor de cocktail-uri este conturat in jurul bauturilor traditionale bazate pe tequila: Margarita, Paloma, etc..
Dupa ce am mancat acolo, am mers mai departe pentru a vedea celalalte locatii. Surpriza noastra a fost atunci cand am observat ca ambele baruri sunt in aceeasi cladire: La Perla este la parter si fix deasupra este El Nivel. Din pacate, La Perla era atat de plin incat nu puteai sa arunci un ac inauntru dar ce am putut
observa de afara este ca atmosfera era mai mult decat incendiara. Nu stiu daca era din cauza ca juca echipa Mexicului in Campionatul Mondial..
Am hotarat atunci sa mergem direct sus sa vedem El Nivel. Cum am urcat scarile am avut parte de o surpriza de proportii: Jesse nu era acolo, era plecat undeva in oras pentru un masterclass la Ocho Tequila. In schimb era Tomas, tatal lui. Jesse nu mi-a spus ca o sa fie si tatal sau acolo, autorul cartii doar pentru a-mi face o surpriza. Si ce surpriza! Tomas Estes este unul dintre cei mai ospitalieri oameni pe care i-am intalnit. Este mereu pus pe glume, este foarte primitor si imediat cum am ajuns acolo, ne-a poftit la bar si l-a rugat pe barmanul de serviciu, Claudio sa se ocupe de noi. Cum ne-am pus la bar, am si primit cateva pahare din selectia personala Ocho Tequila si am inceput sa povestim despre tequila, cocktail-uri, cartea sa etc. Nici nu stiu cum a trecut timpul.


El Nivel este un loc destul de mic, avand doar cateva mese si mult loc la bar. Este decorat simplu dar cu gust, multe din tablouri si picturi fiind facute de autori mexicani iar piesa centrala este un afis pictat de catre Ron Cooper pe niste etichete de conserve. Genial!


Am studiat meniul si ne-am luat fiecare cate ceva de baut, toate bauturile fiind foarte fresh. Ne-am luat "La Marquesa" un mix foarte delicios intre Ocho Reposado, lime, zmeura, Chambord, suc de cranberry si albus de ou. Era servit intr-un pahar mare de vin plin cu gheata. A fost divin.


"Diplomat's Downfall' a fost fara doar si poate cel mai bun dintre toate. Fiind un twist dupa Missionary Downfall, am zis ca mergem pe mana sigura. Si asa a si fost:  Tapatio 110, suc lamaie, suc portocale, sirop de lamaie, cimbru si ananas, pimento dram si vin de porto.Fantastic!
Siesta a fost una din ultimele bauturi servite acolo care atunci cand il bei chiar ca te simti ca la fiesta! Contine Aguariva Reposado, fresh de lime, fresh de grapefruit, sirop migdale, campari si Merlet Apricot.



Intre timp, a venit si Jesse si a inceput sa ne povesteasca despre El Nivel, despre conceptul de Agaverie si ne-a prezentat pe rand bauturi specifice mexicane precum Raicilia, Sotol, Bacanora dar si specialitati precum L&J tequila, brand-ul lui Julio Bermejo (creatorul faimosului cocktail "Tommy's Margarita") si Del Maguey Iberico, un mezcal foarte interesant ce foloseste in procesul de distilare "jamon iberico". Good? Genious!




Una peste alta, recomand tuturor ce viziteaza Londra sau chiar locuiesc acolo sa treaca pe la El Nivel pentru o experienta inedita. Tomas este foarte ospitalier iar Jesse este un tip foarte misto. Cunostiintele lor despre distilatele mexicane sunt infinite. O sa ne vedem cu ei cat de curand si in Romania.. 



3. Nightjar



Nu cred ca exista vreun barman profesionist pe lumea asta care sa nu fi auzit de Nightjar sau macar de unul dintre barmanii de acolo: fie el Marian Beke, Luca Cinalli sau Martina Breznanova.
Am avut ocazia sa fac cateva sesiuni de pregatire cu Marian Beke si stand de vorba cu el mi-am dat seama ca ceea ce face el este cu totul si cu totul deosebit iar acest lucru ma facut si mai curios sa vad exact ceea ce se intampla acolo in spatele barului. Stiam ca va fi frumos, dar nu ma asteptam sa fie chiar asa...

Ce trebuie sa stiti este ca daca vreti sa mergeti un grup mai mare (noi am fost 5) trebuie facuta rezervare si cat mai din timp. Ce este ciudat la sistemul de rezervari este ca ai masa alocata pentru doar 2 ore iar daca vrei sa mai stai, trebuie sa mai platesti ceva, de regula taxa pentru muzica care era undeva la 12,5 lire de persoana.
Cand am ajuns acolo, era doar o usita cu logo-ul lor si o doamna care avea in mana o foaie luuuuuunga cu rezervari. Dupa verificarile de rutina, am fost poftiti la subsol unde era situat barul. Locatia are un aer misterios, cum erau locatiile tip "speakeasy" de pe vremea prohibitiei americane. Cum intri in bar, primul lucru pe care il vezi este barul iar noi am avut noroc sa ii prindem la lucru pe toti 3: Marian, Luca & Martina. Am fost condusi la masa iar lucrul care mi sa parut foarte interesant era ca aveam toti din partea casei apa plata infuzata cu pepene rosu si castravete. Un deliciu! Ne-am comandat fiecare cate o bautura iar primul lucru pe care l-am observat atunci cand au sosit bauturile este faptul ca ospatarii erau foarte bine pregatiti si iti explicau la masa fiecare detaliu legat de bautura pe care urma sa o comanzi, lucru care din pacate la noi nu se intampla prea des.
Am auzit din foarte multe parti ca desi bauturile de acolo arata foarte bine, la capitolul gust nu sunt atat de bune, nu sunt balansate etc. Am fost cinci insi de acolo si am gustat de la fiecare. Fiecare bautura a fost foarte bine echilibrata si puteai sa distingi cu usurinta toate aromele.

Prima bautura a fost "Little Entente", un mix interesant intre Belvedere Vodka, lichior St-Germain, infuzie din frunze de lime kaffir si lamaita, pere caramelizate pe gratar si bere. A fost foarte fresh iar sincer la prima vedere am zis ca nu o sa fie pe gustul meu, avand in vedere ca nu prea suport socul, fie el sub forma de lichior, sirop, etc dar pana la urma a fost un cocktail reusit.


A doua bautura a fost "Barrel Aged Zombie", o bautura destul de complexa ce continea un blend de 3 romuri diferite (Bacardi 8, Santa Teresa, Kraken) dar si lichior de maraschino, mamajuana, fresh de lime, ananas si tamarind. Desi la prima vedere pare supra-incarcata cu rom, ea a fost foarte bine echilibrata iar momentul wow a fost l-a servire, atunci cand ospatarul mi-a flambat garnish-ul care era format dintr-un chec. Da, checul pe care noi il mancam, ei il flambeaza cu rom. Senzational!


Urmatorul pe lista a fost "Marmalade No.2", alcatuit din gin Tanquerai No.10, infuzat cu mere turcesti, marmelada facuta in casa din sampanie, ceai de portocale marocane si Cinzano, Aperol si suc proaspat de clementine. Venea servit intr-un pahar old fashioned, plin cu o gheata sculptata manual si acoperita cu un material textil. Foarte frumoasa prezentarea!


"Punch a la Burroughs" a fost insa atractia serii si in acelasi timp o surpriza. A fost declarata cea mai buna bautura de catre toti cei care am fost acolo si ceea ce m-a surprins a fost faptul ca in pozele ce circula pe facebook si pe site-ul celor de la Nightjar, bautura arata cu totul si cu totul diferit. Cand a ajuns la masa am intrebat sa nu se fi produs vreo greseala, dar se pare ca asa este servita acolo. Nota 10 pentru prezentare!



Nu puteam sa ne incheiem seara fara sa incercam macar un Julep asa ca am optat pentru varianta "Rosehip Julab". Era facut din Zubrovka Vodka, infuzie de macese, apa kewra, kombucha cu aroma de ceai verde, sirop de botanice si sampanie de trandafir. Aroma principala pentru aceasta bautura a fost trandafirul iar ca decor a avut Mukhwas, un mix indian de seminte folosit pentru curatarea papilelor gustative dar si o bucata de rahat alimentar cu aroma de trandafir. Genial!


Ultima bautura a fost "Royal Hawaiian", o bautura care nu face parte din meniul lor ci este introdusa odata la doua luni pentru o cauza nobila: la fiecare bautura comandata, 1 lira se duce la centrul pentru cercetarea cancerului Marie Curie. Ca si ingrediente, a avut gin Tanquerai, lichior de fructe de padure, sirop de halva si fistic, lime si piure de "jackfruit". A fost foarte buna dar la fel nu arata ca cel din realitate, postat de ei pe pagina lor de facebook.Si da, am intrebat daca nu s-a incurcat ceva! :)



Ce m-a impresionat in mod special la barmani a fost modul lor de lucru! Imediat se apropie anul cu nr. 4 de cand sunt in bransa asta dar va spun sincer ca nu am mai vazut niciodata pe cineva care sa se miste asa in spatele barului. Sunt cateva filmulete pe youtube cu ei in timp ce prepara cateva bauturi dar in realitate sunt mult mai bine pregatiti. Prezenta teatrala si show-ul ii caracteriza pe toti 3 din plin.


Atmosfera a fost foarte placuta, a fost o experienta pe cinste, ma bucur ca am putut ajunge acolo si sper pe viitor cand o sa mai am drum incolo sa am timp pentru o bautura sau doua. :) Pe langa faptul ca a fost totul minunat, am apucat sa il vad si pe Dani, ceea ce a fost imbucurator!



4. Artesian

Stiind ca Nightjar anul trecut a iesit pe locul 2 in topul World Best Bars, am fost foarte curios ce avea de oferit Artesian, care a iesit doi ani la rand pe locul 1.



Artesian face parte din cadrul hotelului Langham si este situat pe una dintre cele mai populate artere din Londra. Cred ca a fost cel mai usor loc de ajuns din toate barurile pe care le-am vizitat.
Locul este foarte "posh" iar acolo merg doar cei care au o situatie financiara foarte bine pusa la punct.
Cand am ajuns aici supriza: erau Alex Kratena si Simone Caporale in spatele barului. Ce noroc pe capul meu: la Nightjar i-am prins pe M.B, L.C & M. B iar aici erau cei doi asi ai bartending-ului international. Am fost condusi la masa, ni s-a prezentat meniul, locul, conceptul etc. Am ramas foarte surprins ca desi erau undeva la vreo 30-40 de locuri in total in tot barul, erau 8 ospatari. Ultima oara cand am vazut 8 ospatari la un loc a fost la un eveniment cu 400 de persoane :)))).
Am studiat meniul si am constatat ca aici preturile cocktail-urilor erau cele mai scumpe dintre toate localurile pe care le-am vizitat. Insa, dupa aceea am vazut si de ce. Cum te asezi la masa primesti din partea casei un pahar de sampanie, apa, cips-uri si alune prajite care erau cu "unlimited refill".



Ne-am ales bauturile iar apoi am fost un pic dezamagit sa vad ca desi cei doi barmani atat de titrati erau acolo, ei nu preparau bauturi. Stateau, mai discutau, plecau veneau, dar nu prea lucrau. Din cand in cand Simone Caporale mai prepara cate o bautura.Daca la Nighjar aveam barmanii care erau "all hands on deck", aici situatia era alta. Toate bauturile care se preparau in bar erau preparate de catre o colega de-a lor,
 despre a carei existenta nu stiam pana acum, Eva Nici macar Rudi Cararro, despre care se spune ca el impreuna cu Roman Foltan ar fi viitorul, nu prepara nimic. Din cand in cand, mai racea cate un pahar la sistemul lor de racire cu nitrogen lichid. (5 stele, ce sa mai!).



Bianca si-a luat un "Guilty Pleasures" un cocktail alcatuit din gin Tanquerai No.10, vin de porto, zmeura proaspata, bitter de ciocolata si fresh de lime, era servit intr-o cupa superba John Jenkins iar ca decor avea aceleasi ingrediente, dar sub forma de gelatina.

Eu in schimb fiind un recent fan al romului Zacapa mi-am luat un "Above & Beyond" (Zacapa, PX30, Fernet Branca, lichior banane, bitter cafea) ce venea servit intr-un pahar old fashioned plin cu o sfera de gheata sculptata manual iar ca decor avea un nor de plastic ce continea esente de "cedarwood" si eucalipt. La momentul servirii, ospatarul a venit la masa, ne-a explicat conceptul bauturii, ne-a povestiti despre Zacapa, despre distilerie etc dupa care a spart norul si l-a presat inspre noi, ca toata aroma sa ne inconjoare. Magnific!



Inauntrul norului mai era un saculet ce continea cateva papusele mici fabricate in Guatemala. Conform legendei, se spune ca daca ai griji, le spui lor, le bagi in sac si pui sacul sub perna iar a doua zi, grijile vor disparea. Evident, acele mici papusele nu cunosc Romania... :)




Una peste alta, mi-a placut la Artesian dar mi-as fi dorit sa vad mai multe de la un bar care a iesit doi ani la rand pe locul 1. Intre timp, au schimbat meniul asa ca se pare ca voi fi nevoit sa mai fac inca un drum acolo...


5. Portobello Road Market



Dupa cum bine stiti, sunt un mare impatimit al antichitatilor, in mod special al paharelor vintage si ustensilelor de bar. Nu scap nici o ocazie de a intra in magazinele de antichitati, talcioc-uri, targ-uri etc. Stiam de acest loc de mai de mult dar nu am avut ocazia niciodata sa il vad in realitate.



Aceasta piata se gaseste pe strada cu acelasi nume, Portobello Road si este cea mai mare din lume. Da, ati citit bine, din lume! Stada este foarte lunga iar pe o parte si pe alta sunt numai si numai tarabe si/sau magazine de antichitati. Iti trebuie cateva ore bune ca sa le parcurgi pe toate. Toate sunt deschise zi de zi, dar Sambata este cel mai aglomerat si recomandat ar fi sa mergeti cat mai de dimineata pentru a evita inghesuiala.  Noi am avut norocul ca in acea Sambata cand am fost noi, a plouat si nu era asa mare imbulzeala.

Primul lucru pe care l-am observat acolo, era faptul ca la tarabe preturile erau cu mult mai mici decat in magazine. Ajungeau unele lucruri sa coste sute sau chiar mii de lire sterline. La tarabe, exista si optiunea de a face schimb, in magazine nu. In magazine, vedeai foarte multe raritati si toate lucrurile erau atat de bine pastrate, de aceea si pretul extrem de ridicat.

De regula, acolo Sambata vin cei mai multi colectionari de antichitati din toata Londra si asa am putut sa vad foarte multe lucruri interesante, lucruri cu care poate nu o sa ma mai intalnesc in viata asta.



Chestii pentru barmani? Din belsug. Erau acolo shakere, pahare, lingurite, clesti, tin-uri, recipiente, suporturi, ustensile de bar, de toate formele, marimile si culorile. Aveai pe alese, de la chestii vintage pana la chestii lucrate manual. Mie personal, imi plac foarte mult paharele de metal, care sunt bine intretinute si cu ocazia asta am putut sa imi cumpar de acolo un set pe care il voi folosi cat de curand la niste cocktail-uri.


Asadar, daca aveti ocazia, umpleti-va buzunarele si mergeti acolo numaidecat. Este imposibil sa nu gasiti ceva care sa va placa. Plus de asta ca o sa aveti ocazia sa auziti si povestea din spatele fiecarui obiect ceeea ce este un mare plus. Go for it!


Cam asta a fost scurta mea incursiune prin cetatea londoneza. Daca ajungeti pe acolo, spers sa va ajute cat de cat informatiile de aici!

Pana data viitoare,
Toate cele bune