Caut barman...

Asta este propozitia ce o aud tot mai des in ultima vreme... Daca fac cunostiinta cu cineva nou din industria noastra, dupa ce afla cu ce ma ocup, ma loveste direct: "Caut barman! Vreau un barman! Dar nu orisice barman.Vreau unul bun, ca eu am un local "fain" si acolo noi facem de toate si nu vrem pe orisicine. Vezi pe cine imi trimiti!"

Avand in vedere ca acest lucru il aud cu o frecventa ridicata in ultima perioada haideti sa lamurim cateva lucruri:

* Desi eu pregatesc barmani de cativa ani incoace, eu nu sunt Dumnezeu! Nu sunt nici macar Moise sa despart apa in doua! Sunt un simplu om cu o pasiune! Eu nu fac decat sa impartasesc informatii cu toti cei care isi doresc asta. Mai departe tine numai si numai de ei. Dupa ce pleaca de la mine au notiunile de baza pentru a-si desfasura activitatea in orice bar de pe fata pamantului dar NU sunt barmani. Pentru acest lucru este nevoie de ALTCEVA, ce nu se gaseste in nici o carte de bar sau vreun curs de genul acesta. Acum ramane de vazut ce este acel ALTCEVA.. :)

Ca sa fie mai pe intelesul tuturor patronilor/managerilor, barmanii devin buni in anumite circumstante.  Au nevoie de practica, de pasiune, de experienta dar cel mai mult au nevoie de suport. Da, suportul vostru, pe care nu il oferiti! Pai daca voi nu oferiti NIMIC in afara de un salariu, cum va asteptati ca cineva sa vina si sa "lupte" pentru voi? Ganditi-va un pic: cand ati stat de vorba ultima data cu barmanul/barmanii vostri "pe bune"? Cand a fost ultima oara cand i-ati intrebat daca sunt ok sau daca au nevoie de ceva? Cand a fost ultima oara cand v-a pasat de ei?  Si totusi vreti de la ei sa va faca minuni...

Un citat preferat de-al meu spune asa: "Am face riscuri mari pentru companiile noastre daca am sti ca si ele la randul lor fac riscuri mari pentru noi. Dar nu o fac! Asa ca nici noi!"

Vedeti? Despre asta este vorba. Despre sinergie. Despre echilibru. Despre respect reciproc. Cu totii ne dorim sa reusim, dar cati dintre noi isi doresc cu adevarat?

Sa va mai spun inca ceva: pentru a reusi, nu aveti nevoie doar de un barman bun. Aveti nevoie de o echipa. O echipa de oameni pasionati care sa se sustina si sa se ajute reciproc. Incepeti intai de aici. Formati o echipa. Toti barmanii buni pe care ii vedem pe internet sunt buni pentru ca au o echipa puternica in spate. Cei pe care ii vedem noi sunt doar cei care sunt pusi la vedere.

Lasand putin lumea barului deoparte, cel mai bun exemplu care imi vine acum este Gabi Constantin. Ati auzit de el? Nu? Pai cum? Este printre cei mai mari muzicieni din tara...
Pentru cei care nu stiu de el, haideti sa va luminez: Gabi Constantin face parte dintr-o echipa puternica si anume, trupa Voltaj. Toata lumea a auzit de ei. Insa primul lucru la care te gandesti cand auzi de trupa Voltaj este baiatul acela chel, Calin Goia. De ce? Pentru ca mai mereu este in centrul reflectoarelor. El este interfata, dar munca lor se imparte in mod egal. Cam asa este si cu barmanii. Cum o echipa nationala nu sta intr-un jucator asa si un bar nu poate sta intr-un barman. Luati ca exemplu pe baietii de la Savoy si motto-ul lor: One bar, one team!

Am stat in ultima perioada de vorba cu foarte multi manageri/patroni din toata tara si am facut o lista cu cele mai frecvente prostii pe care le aud in ultima vreme. Mai jos sunt detaliate si nu din motivul ca as vrea sa ii denigrez sau sa ii fac sa para intr-un anume fel (desi unii ar merita) ci incerc sa gasesc un punct comun de unde sa plecam. Un punct comun care ne va duce pe toti spre evolutie. Despre asta este vorba. Cu totii vrem mai mult, mai bine, dar nu facem nimic. Poate ar fi timpul sa facem ceva si in privinta asta...

Noi suntem ca o familie

Nici nu e de mirare ca va aflati in pozitia in care cautati personal incontinuu. Haideti sa vedem care e problema cu familia. De fapt nu este nici o problema. Familia e familia, munca e munca. Sansele sa razbesti in business-ul asta confundand locul de munca cu familia sunt foarte mici si va spun si de ce: daca aveti acasa un membru al familiei (de regula sunt frati sau surori) care pur si simplu niciodata nu face nimic, il doare in pix de ceea ce se intampla in jurul lui, ce faceti cu el? Nimic. Nu aveti ce sa ii faceti, doar face parte din familie si oricat de des ar da-o in bara, nu puteti sa il inlocuiti. Vad de foarte multi ori ca aceasta stare se impregneaza in mediul de lucru si atunci este momentul cand progresul stagneaza.

Daca am aborda mediul de munca intr-un spirit competitiv si anume am trata staff-ul ca o echipa in care fiecare TREBUIE sa isi aduca aportul atunci dinamica locatiei se va schimba dintr-o data. Ce se intampla cu o echipa de sport? Sa luam fotbalul de exemplu daca tot il intalnim la tot pasul. Daca un jucator nu este bun si nu isi aduce contributia la castigarea unei partide este schimbat. Plain and simple: nu muncesti, nu vrei sa construiesti, nu ai ce cauta in echipa! Tot timpul este loc si la rezerve. Puneti-va staff-ul in pozitia asta. Ce vor alege sa fie? Jucatori de top sau rezerve?

Imi conduc afacerea cu inima si se vede

Sincer, nu se vede! Nu exista asa ceva! Nu o spun eu, ci stiinta. Mai exact biologia. De clasa a 7-a, cand inveti anatomia si studiezi creierul. Daca privim creierul de sus, el este sectionat in 3 parti: invelisul exterior a.k.a neocortexul care este responsabil pentru gandirea rationala, analitica si limbajul. Celelalte doua parti care se afla in interior, a.k.a creierul limbic, sunt responsabile pentru toate sentimentele pe care le avem. Sentimente precum increderea si loialitatea. Este responsabil pentru comportamentul uman si pentru capacitatea de a decide. Instinctul tot de aici vine. Ati fost vreodata pusi in situatia in care totul era foarte bine asezat pe hartie dar totusi nu va venea sa luati o decizie? Ati spus vreodata simt ca nu ar trebui sa fac asta? De ce credeti ca se intampla asta? Simtiti ca nu ar trebui sa faceti ceva desi nu aveti o explicatie logica. Este simplu. Creierul limbic nu se ocupa cu limbajul. Iti transmite informatia dar nu o poate comunica. De aici vine.. Nu din inima.,

Noua chiar ne pasa de angajatii nostri

Hai nu zau! Ma repet: Cand a fost ultima oara cand ati stat de vorba cu angajatii vostri? Cand i-ati intrebat ultima oara daca sunt ok? Daca sunt fericiti? Daca sunt multumiti? Cand le-ati spus ultima oara ca sunt importanti pentru voi si ca datorita lor business-ul vostru functioneaza?

Cum? Nu ati stiut? Mereu cei care au ridicat sau au coborat o afacere din sfera HoReCa au fost angajatii. Depinde de ei ce directie aleg sau in ce directie sunt impinsi. Acum stau si ma intreb: oare cati din cei care isi deschid localuri in Romania isi doresc cu adevarat sa le mearga bine? Pentru ca de cele mai multe ori am fost martor sau chiar am eu am trecut prin situatii in care nu esti nimic altceva pentru management decat un bon de consum. In cazul de  fata, ecuatia este simpla: daca tu nu tii la mine, eu de ce as tine la tine? Daca tu nu dai 2 bani pe mine, eu de ce as da pe tine sau pe afacerea ta? Think about it!

Noi suntem corecti fata de angajatii nostri

Sunt induiosat pana la lacrimi de fiecare data cand aud asta. Not! Sa va spun si de ce nu mai pot sa diger aceste gogorite:

Orele suplimentare

Ele exista de cand lumea dar se pare ca cei din conducere nu le vad niciodata. Ma gandesc ca nu le vad, ca daca le-ar vedea poate ar recompensa angajatii pe masura efortului depus. Desi majoritatea angajatilor depasesc (uneori cu mult) limita legala admisa pentru orele de munca efectuate, din pacate la buzunar nu se simte. Cand vine ziua de salariu, toata lumea se face ca ploua. In cazul de fata ma vad nevoit sa intreb: cam cat credeti ca o sa dureze pana ce angajatul va incepe sa isi caute un alt job, intr-un alt loc si sa isi ia repede jucariile cu el? Renteaza sa schimbati angajatii zilnic?

Concedii

Prin concediul de odihna se intelege perioada de repaos pe care ti-o iei in mod voit dupa un anumit timp in care ai muncit intr-un anumit loc. Cand se aduna zilele de concediu anunti conducerea si pleci perioada stabilita. Totul bun pana aici. Te intorci din concediu, colegii te primesc cu bratele deschise si incepe o noua etapa in viata ta profesionala. Vine si ziua de salariu, iti iei partea si te duci acasa linistit. Trece o alta perioada si un alt coleg vrea sa isi ia concediu. Procedeaza exact ca tine, insa in lipsa lui, cineva va trebui sa ii suplineasca turele. Nici o problema din partea ta, pentru ca si ei au fost nevoiti sa suplineasca turele tale. Stabiliti cu ceilalti colegi un plan de bataie pe care sa il urmati pentru a nu ramane turele descoperite si totul e ok. Vine colegul din vacanta, il asteptati la fel cu bratele deschise si toata lumea e fericita. Pana la salariu. Cand vine ziua de salariu, iei acelasi salariu pe care l-ai luat si pana acum. Se pare ca cei din conducere nu au observat ca tu ai lucrat 3 zile in plus fata de turele normale. Acest lucru se intampla frecvent si ma enervez la culme cand aud asta. Care mai e rostul la acest concediu legal platit daca tu nu beneficiezi de el? Nici nu il poti numi concediu, mai degraba i-as spune un schimb masiv de ture, ca pana la urma urmei asta este. Colegii iti tin turele cand tu lipsesti si viceversa, fara sa fie careva platit in plus pentru zilele de munca muncite in plus. E corect?

Cartea de munca

De fiecare data cand am fost la un interviu, toata lumea oferea de toate (adica nimic) dar cand venea vorba de cartea de munca, toata lumea baga capul in pamant si gaseau tot felul de scuze puerile. Stiti cum e, sunt vremuri grele, criza etc. Bla! Bla! Fucking Bla!
Sa ne intelegem! Cartea de munca reprezinta viitorul meu financiar. In functie de ce scrie in ea, voi avea o pensie mai mare sau mai mica. Viitoarea mea existenta va depinde de asta. Cam care credeti ca va fi abordarea angajatului in posibila voastra colaborare din moment ce nu dati doi bani pe el si pe viitorul lui. Acesta este adevarul, ca daca v-ar pasa catusi de putin poate ati face un minim de efort si nu ati mai sparge banii in cluburi si ati scrie pretul corect pe hartia de salariu. Vreti maximul din noi dar ne dati minimul pe cartea de munca.. E frumos?

Noi avem incredere in angajatii nostri

In cazul acesta mingea e undeva in mijlocul terenului. Spun asta pentru ca nu putine au fost datile cand colegi de ai nostri au fost prinsi in spatele barului facand activitati cel putin neortodoxe. Din cauza lor, barmanii au inceput sa fie vazuti cu alti ochi si majoritatea managerilo pornesc de la aceasta premisa.

Pe de-o parte le dau departe dar pe de alta parte nu ar strica sa aveti un pic mai multa incredere in angajati. Un angajat cand simte ca cineva are incredere in el, cand simte ca este apreciat va face tot posibilul sa returneze favoarea. Exista si o vorba: daca angajezi oamenii doar pentru ca pot sa faca un job, vor muncii pentru banii tai dar daca angajezi oameni care cred in ceea ce crezi tu vor lucra cu sudoare, sange si lacrimi pentru tine...

Voi ce fel de angajati v-ati dori?


Pana data viitoare,
toate cele bune

P.S: Urmeaza si reversul medaliei....Ramaneti pe frecventa!