Punct şi de la capãt!

Septembrie 2013

Stặteam în pat cu prietenul meu Cosmin şi navigam pe internet, în cặutarea ultimelor noutặţi din lumea barului când deodatặ sunặ telefonul:

- Alo, Mihai?

- Da, salut!

- Ştii cumva unde aş putea face nişte cursuri pentru barmani dar nu pentru începặtori, vreau ceva mai avansat?

- Pâi sặ ştii ca sunt ceva agenţii de bar la Bucureşti, sunặ acolo şi vezi ce rezolvi!

- Dar tu nu ţii cursuri?

- Ba da, dar pentru începặtori, tu încearcặ acolo unde ţi-am zis eu!

- Ok, merci! Pa-Pa

- Salutare, numai bine!

Închid telefonul şi îi spun lui Cosmin: E al treilea telefon pe care îl primesc sặptặmâna asta de genul acesta. Ceva o fi în aer! La care el: E dornica lumea sặ înveţe! La atâtea cereri, pặcat ca nu existặ vreo şcoalặ aici pentru aşa ceva! (Moment în care ne-am uitat unul la celặlalt ca doi nebuni) Atunci a fost momentul! Atunci am facut amândoi “click!” Atunci ne-am dat seama cặ ceva se va întâmpla! Urmặtoarea întrebare logicặ a fost: Dar de ce sa nu facem noi unul? Aşa cum vrem noi sặ fie, aşa cum trebuie!  Ce avem de pierdut?

Şi de atunci a inceput totul…

Am luat o foaie şi un creion (da, ştiu, suntem old-school) şi am început sặ facem o schiţặ cu tot ceea ce aveam nevoie: unele le aveam, altele nu, altele aveam sặ le obţinem, altele nu.  Ne-am propus un “deadline” şi am început sặ lucrặm amândoi, fiecare pe “felia” lui… Ce aveam in minte nu era decât un mod prin care sặ reunim nişte barmani sub acelaşi acoperiş şi sặ îi facem sặ se simtặ ca acasặ.. 

Uşor de zis, greu de fặcut!

Zilele au trecut, sặptặmânile, lunile, anii şi deja proiectul nostru a început sặ prindặ formặ… Au fost multe nopţi lungi, nopţi nedormite, multe certuri cu Bianca (îngerul nostru pặzitor) pe diferite motive (pertinente) dar cu chiu cu vai am ajuns in 2015, prin luna lui Cuptor sặ fie!

Am pus cap la cap toate ideile şi am început sặ batem la uşi. Unii ne-au primit cu braţele deschise, alţii ne-au trântit uşa în nas. Nu a fost totul lapte şi miere dar uitându-mặ acum în spate, cred cặ asta a fost frumuseţea! Provocặrile care s-au ţinut lanţ şi modul în care am reuşit (într-un final) sặ aliniem toate planetele!

Prima uşặ la care am bặtut a fost cea a lui Mihai Luca. Îl cunoaşteţi cu toţii, e în branşa noastrặ de ceva ani şi a avut multe proiecte destinate barmanilor. Acum îşi face veacul pe la Pernod-Ricard, pregặtind barmani peste tot în ţarặ. Fặrặ sặ cearặ prea multe detalii, a spus cặ ne ajutặ! Wow! Prima noastrặ victorie! 


Am mers mai departe şi l-am sunat pe Andrei Gusidi! Îl ştie careva? E tipul ặla care “vocifereazặ” peste tot cặ susţine barmanii români! Are şi un “hashtag” pe facebook cu numele ặsta. Ştiţi ceva? Chiar aşa este! Ne-am vặzut foarte puţin în varặ şi am discutat foarte puţin pe tema asta iar el ne-a spus de atunci cặ “se bagặ”, doar cặ trebuie sặ îi mai aducem aminte, colegului sặu de la PPD Braşov, Adrian Grigore ca sặ nu uite! Zis şi fặcut! I-am adus aminte zilnic si cateodata chiar şi de câteva ori pe zi. A fost o perioadặ în care cred cặ l-am sunat şi cặutat mai mult decât soţia sa! :)

Ultimul pe listặ, dar nu cel din urmặ a fost “vecinul” nostru Radu Vona.  Dintre toţi a fost cel mai greu de gặsit pentru simplu fapt cặ este însặrcinat cu foarte multe proiecte marca BDG şi atunci timpul sặu este foarte preţios.  Mặ bucur cặ am putut da de el şi a fost mai mult decât bucuros sặ ne ajute cu tot ceea ce ţine de portofoliul sặu! La fel ca şi Mihai şi Andrei, Radu este unul dintre puţinii care mereu a fost alặturi de barmani.

Ne-am vặzut cu sacii în cặruţặ, problema noastrặ legatặ de alcool fusese rezolvatặ! Pe langa suporturile brand-urilor locale ale PPD, BGD & Pernod Ricard, am avut norocul sặ primim şi ceva produse de afarặ şi anume nişte vermuturi de la faimosul barman Giancarlo Mancino şi cachaça organicặ de la nimeni altul decât Dragoş Axinte. (Mai multe despre el şi brandul sặu Novo Fogo în ediţia urmặtoare). Despre bittere de bar nici nu mai spun: Alex Ciomartan a fost si el prezent cu ale sale produse de la "The Herbalist" !!

Tot ceea ce ţine de siropuri, piureuri, ceaiuri şi cafea pentru consum, am rezolvat foarte repede şi uşor. Lorand Imreh, colegul nostru braşovean de la “Open Heart” este una din acele persoane cu care am fặcut “click” instant şi desi ne cunoaştem doar de câteva luni, este mereu aproape de noi şi de barmanii din Braşov. Toate avioanele pe care noi le-am visat noaptea de la 1883 Philbert Routin si Odk, el ziua ni le aducea. De la siropuri de orhidee, liquorice, castane pânặ la piureuri de pere, cacao şi mandarine. De cafea, nici nu mai zic, Moak fiind unul din brand-urile prezente pentru consumul larg in cadrul proiectul nostru!

Cu toate aceste lucruri rezolvate, am pornit la drum şi am mers pe 18 Octombrie cu paşi vioi spre Ramada Braşov pentru a aranja sala.

Am vrut de la început sặ fie ceva diferit şi special în acelaşi timp aşa cặ l-am rugat pe Bela Bedo sặ ne deseneze “o foaie de parcurs” prin care fiecare barman sặ ştie şi sặ înteleagặ ceea ce vom face în ziua respectivặ. Bela intrặ în categoria celor cu care faci “click” repede şi dacặ îi laşi mânặ liberặ, face minuni cu pixelii pe care îi are în dotare!

Mai departe am avut nevoie de un caiet personalizat pentru cei care aveau sặ îşi noteze detalii legate de curs iar pentru asta am apelat la Marian Arhire, cel care a fặcut totodatặ şi afişul principal. Tot ceea ce a fost de printat, s-a realizat în Braşov, la sediul Indigo, acolo unde Marian se joacặ cu diferitele maşinặrii de pe acolo. :)

A venit şi prima zi iar acesta a fost un prilej bun de a întâmpina oamenii şi de a le mulţumi pentru venire cu o sticla de Booker’s Bourbon, primitặ de la colegul nostru focşặnean Ionuţ Basarab. (mai multe despre el, puţin mai târziu). Zilele s-au scurs iar noi am deschis pe rând cate o sticlặ de: Cristal Head Vodka, Negroni Beer de la Artesian, Absinthe Beer şi Bols Corenwyn 6 Yo. Asta de întâmpinare, cặ toastul final s-a dat cu o minunatặ sticlặ de Mioriţa XO, învechitặ 30 de ani în stejar. O minunặtie de brandy (din pặcate, legislaţia nu îmi permite sặ îl numesc cognac) cu un parfum intens şi cu un gust minunat! Diferite arome dansau în pahar, de la nuci coapte, stafide, turtặ-dulce, cafea şi vanilie. A fost delicios şi toatặ lumea a fost fericitặ de faptul cặ am avut ocazia sặ bem o bucatặ de istorie într-un pahar! A fost o experienţặ unicặ! Încặ o data, mulţumim Ionuţ. Pentru cei care nu îl cunosc, el este unul dintre aceia care au pus Vrancea pe hartặ. Şi când spun asta, ma refer la bartending. Chiar dacặ sunt la mare depặrtare de marele centre ale bartending-ului românesc, asta nu i-a oprit sặ îşi croiascặ singuri drum printre shakere şi jiggere! Tot ceea ce au fặcut acolo reprezintặ munca lor şi noi cei din afarặ nu putem decât sặ îi aplaudặm! Bravo bặieţi!

Ultimele 3 zile au fost zilele în care am avut câte un invitat dintr-o lume diferitặ de a noastrặ şi pe rând i-am invitat pe Nicolae Bặrcari, Dan Lucian şi Gabriel Carol.

Nicolae Bặrcari este singurul din Braşov care poate executa cu precizie o ceremonie de ceaiuri chinezeşti. Este genul de om care atunci când vorbeşte, ceilalţi tac, fiind atraşi de tâlcul care se ascunde în spatele vorbelor sale. Este un om minunat, plin de energie şi care îţi schimbặ starea de spirit, aproape instant. Dacặ vreodatặ treceţi prin Braşov, nu ezitaţi şi mergeţi sặ îl vizitaţi la Ceainặria Black Elephant de pe strada Republicii!

Dan Lucian este cunoscut în oraş ca fiind omul cu vinurile. De când şi-a înfiinţat firma DPC Horeca, el asigurặ vinurile bune la toate localurile cu ştaif din oraş. Când nu face asta, se ocupặ de Barrique, magazinul sặu de bặuturi fine şi trabucuri. Nu ar strica sặ îi faceţi o vizitặ atunci când urcaţi pe strada Mureşenilor, dupặ Biserica Neagrặ, pe stânga! Dacặ îl şi gặsiţi pe acolo, sigur nu veţi scặpa pânặ ce nu vặ va da nişte vin spre degustare. Ce sặ mai? Iubeşte mult vinul şi se vede!

Ultimul invitat, a fost Gabriel Carol de la Frudisiac (am scris bine?). El a fost singurul invitat care a venit din afara Braşovului şi pe lângặ bagajul sặu de cunoştiinţe şi-a adus 3 bagaje mari. Toate plin cu: cafea (DROP Coffee), aparate de preparat cafea, ustensile pentru cafea, etc. El s-a ocupat de partea de metode alternative de preparare ale cafelei, o tematicặ ce i-a lặsat pe mulţi cu gura cặscatặ! Fiind obişnuiţi cu espresso & cappuccino, mare a fost mirarea cand Gabriel a început sặ vorbeascặ despre: Kalita, V60, Acaia, etc. A fost o lecţie în adevặratul sens al cuvântului iar toţi “cafegii” de acolo au plecat cu siguranţặ mai bogaţi decât au venit! Încặ o datặ, Gabriel, mulţumim pentru aceastặ micặ “revoluţie” a cafelei!

În ultima zi, cu o asemenea bặuturặ de final, (Mioriţa) nu am putut sặ nu avem şi un "tort". Nu prea sunt eu genul acela festiv, dar ceea ce am fặcut împreunặ sặptặmâna trecutặ, merita celebrat! Am renunţat la traditionalul tort şi am rugat-o pe colega noastrặ braşoveanặ Adelina Rusu de la Bặcặnia La Draga sặ ne facặ un Negroni Cheesecake! Pai ori suntem barmani ori nu mai suntem? :) Rezultatul a fost ca acela din reclama aceea de prin anii 2000 în care zicea cineva cặ “singurul regret pe care îl avem este acela cặ avem doar 10 degete” :) Cred cặ o sặ mai apelam la ea, sặ ne mai facặ unul, aşa farặ motiv, doar ca sặ ne bucuram de el! :)

Acestea au fost aceste prime 5 zile ale programului “Arta de a fi barman” dar cu siguranţặ nu vor fi ultimele! Ne vom revedea şi la anul cu alte lucruri interesante din lumea barului! Deja am început sặ desenặm şi tot ceea ce putem spune este cặ nu ne vom opri decât atunci când nu vor mai exista barmani curiosi!

Pânặ atunci vreau sa mulţumesc încặ o datặ tuturor celor care ne-au ajutat sặ ne îndeplinim acest vis, tuturor care au crezut în noi, tuturor care au rặmas alặturi de noi pânặ la final! Oameni precum Trubwasser Robert, Bogdan Stanciu, Lucian Popescu, Trebe Bogdan, Armand Barbu, El Ruxy! Datoritặ vouặ, bartendingul din România, este mai frumos pe zi ce trece!

Multumesc!

Punem punct pentru moment dar din 2016 o luãm iar de la capãt cu lucruri noi şi interesante din lumea barului!

Toate cele bune,
Mihai, Bianca & Cosmin 
          a.k.a

Echipa Bar D.O.M.E

P.S: Cine vrea sặ vadặ pozele din timpul cursului fặcute de Arua Petraşcu şi Horia Petraşcu trageţi un ochi aici, aici, aici, aici şi aici! :)

Slalom printre straini: Moscova

Salutare,

Asa cum v-am obisnuit din editiile trecute ale acestei rubrici, aici va vom povesti cate putin despre experienta pe care am avut-o zilele acestea la Moscova.

Am luat decizia de a vizita acest oras doar din prisma faptului ca am vrut neaparat sa participam la Moscow Bar Show, una dintre cele mai cunoscute conventii de bar din Europa.

Pana sa ajungem sa discutam despre conventie, as vrea sa va spun cateva lucruri despre Moscova pentru a putea avea o idee completa, in cazul in care doriti sa veniti aici la editiile urmatoare.

Pentru a ajunge aici, aveti nevoie de o viza care se acorda foarte repede si foarte usor, fara sa fie nevoie de foarte multe lucruri. Daca aveti pasaportul, nu ramane decat sa completati niste formulare, sa achitati taxa consulara si intr-o saptamana, aveti viza!

Odata ajunsi acolo, armati-va cu muuuulta rabdare. O sa aveti nevoie. De rabdare, un smartphone cu bateria incarcata si conexiune la internet.

Spun asa pentru ca acolo aproape nimeni nu vorbeste engleza. In medie, cam 1 persoana din 10 stiu engleza, iar cei care stiu, ii gasiti doar prin hotelurile mari. In rest, nu prea aveti cu cine vorbi. Mai sunt cativa care mai stiu 2-3 cuvinte pe alocuri, dar cam atat.

Cand vine vorba de semne sau indicatoare, toate sunt in rusa. In aeroport, autobuz, metrou, nu este nimic scris in engleza, cu cateva mici exceptii.

Oamenii de rand sunt foarte reci si am putea spune ca sunt cu cativa ani buni in urma noastra. Ca mentalitate, stil de viata, cultura, etc. Noi am fost foarte surprinsi de acest lucru, vazand tot felul de chestii legate de Rusia la televizor si pe internet, dar realitatea este alta. Desi au renuntat de mult la comunism, spiritul inca a ramas in tara. (vorba celor de la Parazitii)

In rest, este un oras foarte linistit, toata lumea este calma, lucru ce mi-a placut foarte mult pentru ca noi suntem adeptul locurilor aglomerate si zgomotoase. Are foarte multe locuri istorice de vizitat, dar astea le vom lasa pentru alta data, nu are rost sa va plictisesc cu astfel de detalii si cred ca e mai bine pentru toata lumea sa trecem la ceea ce ne intereseaza pe toti! 

Moscow Bar Show

In timp ce scriu aceste randuri, imi vin in minte niste versuri de la o binecunoscuta formatie de hip-hop de la noi din tara care zic asa: “As vrea sa scriu de bine, insa pixul o ia razna!” :)

“Satui” de mers la Berlin, am zis ca anul acesta vom face o schimbare si vom incerca treptat sa mergem si la celalalte show-uri de bar din Europa.

Anul acesta am ales Moscova datorita faptului ca nu am mai fost niciodata aici si pentru ca am vazut niste filmulete foarte interesante de anul trecut care ne-au impresionat.

Din pacate, realitatea a fost alta. In primul rand, un lucru pe care nu l-am stiut dar care l-am invatat repede a fost faptul ca MBS este o conventie facuta de rusi pentru barmanii rusi. Ponderea celor care vin din exterior este foarte mica asa ca atentia acordata lor este minima.

Site-ul conventiei este in limba rusa si nu exista nici o optiune de a o traduce. Ori folosesti google translate, (lucru ce poate dura o vesnicie) ori cauti pe cineva care se pricepe la rusa.

Daca vrei sa iti cumperi bilet, ai 2 optiuni: il cumperi online sau il iei de la fata locului cu un pret mai mare. Am incercat sa il cumparam online si de fiecare data am avut o eroare. Am incercat diferite carduri si aceeasi problema. Am trimis un mesaj organizatorilor si au zis ca nu merge sa platesti online daca esti din afara Rusiei. :) Este o setare facuta de sistemul de monetizare rus si nu poate accepta plati “straine” dar sa venim a doua zi la receptie si o sa o rezolvam la fata locului.

A doua zi, ne-am prezentat acolo, am luat legatura cu persoana de contact ce ne-a fost incredintata dar am platit biletul mai scump.

Dupa ce plateai taxa de intrare, primeai o bratara pe care TREBUIA sa o porti la mana pe toata durata conventiei. Asta a fost un lucru putin enervant pentru ca ea nu se putea da jos decat daca o taiai cu ceva asa ca am fost nevoiti sa o purtam peste tot cu noi. Afara, la masa, la baie, etc…

In pretul biletului, pe langa aceesul la seminarii, mai intra programa pentru toata conventia (care bineinteles ca era in rusa) si 3 jetoane cu care puteai sa iei cocktail-uri de la standurile improvizate. Se terminau jetoanele, iti cumparai altele. Da, ati citit bine, trebuia sa platesti pentru niste jetoane ca sa poti sa bei niste cocktail-uri facute in niste pahare mici de plastic. Nu stiu care este pretul pentru ca nu ne-am cumparat niciodata jetoane. Mi s-a parut absurd sa platesc drink-urile facute cu brand-urile sponsorilor la o conventie de bar. Pe langa asta, dupa fiecare seminar primeai “din partea casei” 2-3 jetoane si imi luam cu acelea.  Dar nici asa nu am fost foarte incantat pentru ca erau niste cozi infernale la fiecare stand si dura o vesnicie sa primesti un drink. Ne-am intors acasa cu vreo 7 jetoane nevalorificate. Le tinem ca amintire pentru nepoti. :)

Cozile la standuri s-au format din simplu fapt ca toata conventia era alcatuita din 2 culoare de 50m lungime si 2,5m latime (le-am masurat) plus 3 sali mici si 1 mai mare. Ca sa va faceti o idee, dura in jur de 30 de secunde sa treci dintr-un capat in celalalt al culoarului. Pentru cei care au fost vreodata la Bar Convent Berlin, dimensiunea aici era cam de 10 ori mai mica. La o locatie asa mica si stramta, adaugati vreo 1000 de barmani si imaginati-va ce a iesit. O aglomeratie mai ceva ca pe mijloacele de transport in comun de la noi la orele de varf.

In afara locatiei, era un bar improvizat al celor de la “Bulleit” dar ca intri acolo aveai 2 optiuni:

* primeai o invitatie de la cineva (acum acel “cineva” putea sa fie oricine, de la vecinul de pe scara  blocului pana la Sf. Petru)

sau

* plateai 1500 de ruble, adica inca o data pretul pe care l-am platit pentru intrarea la conventie, ceea ce ni s-a parut mai mult decat ridicol.

Seminariile care au fost in Engleza au fost putine la numar si au durat extraordinar de mult pentru simplu fapt ca trebuiau traduse pe loc iar barmanii rusi au fost extrem de curiosi si intrerupeau seminarul cu intrebari cu o frecventa foarte ridicata. De multe ori am trait cu impresia ca suntem in mijlocul unei dezbateri rusesti decat la un seminar pentru barmani.

Mai mult decat atat, din prima clipa am fost “placut” surprinsi sa aflam ca intre timp s-au anulat niste seminarii si organizatorii “au uitat” sa anunte participantii. Astfel ne-am trezit de doua ori ca in loc sa inceapa seminarul la care ne-am inscris, era cu totul si cu totul altceva, bineinteles, in rusa. :)

Desi au fost atatea lucruri “neprevazute” legate de seminarii, unele dintre ele au fost foarte interesante de unde am aflat foarte multe lucruri noi. Pana la urma, de aceea am venit asa ca acesta a fost singurul motiv pentru care am lasat la o parte acele mici “inconveniente”.

Dintre toate la care am participat, cel mai interesant a fost cel a lui Leonardo Leuci de la “The Jerry Thomas Project – Roma) care ne-a vorbit tuturor pe sleau despre problemele actuale ale barmanilor de pretutindeni. Probleme cum ar fi lipsa de originalitate, lipsa de personalitate, copierea bauturilor/conceptelor si lipsa de informare. Inceputul a fost cel mai interesant, atunci cand i-a “certat” pe barmanii rusi pentru lipsa de comunicare cu oaspetii datorata faptului ca 95% nu vorbesc engleza desi unii dintre ei lucreaza in lanturi hoteliere mari. :)

Alte seminarii interesante au fost ale baietilor de la “The Clumsies” din Atena, un bar care la 8 luni de la deschidere a fost nominalizat la “50 best bars” si seminarul sustinut de Monica Berg in care ne-a vorbit despre noul ei bar “Himkok” si despre lucrurile interesante ce se petrec pe piata barurilor norvegiene.

Va spuneam mai devreme despre acel bar in care trebuia sa primesti invitatie sau sa platesti intrare. Am tras cateva sfori si am reusit sa intram pana la urma iar acolo am avut parte de un tur interesant facut de Tim-Etherington Judge, ambasadorul global al brand-ului “Bulleit”. A fost diferit fata de alte tururi pentru simplu fapt ca se acceptau un nr. limitat de barmani si ca totul se desfasura conform unui program pre-stabilit. Tim a fost o gazda foarte buna si ne-a facut sa simtit pentru cateva clipe, o parte din “ospitalitatea Americana” desi el este 100% british.

Cam atat despre faimosul Moscow Bar Show, mai departe urmand sa vorbim despre al doilea subiect al acestui articol si anume barurile din Moscova.

Incercam de fiecare data cand mergem intr-un loc nou, sa vizitam cat mai multe baruri cunoscute iar de data aceasta am avut ca si reper Ghidul “50 Best Bars in the World”.

Stiam foarte putine despre barurile de aici, doar cateva video-uri pe youtube legate de faimosul City Space asa ca prima oprire a fost aici.

City Space Moscow este usor de gasit, este la etajul 34 in interiorul “Swiss Hotel”. Se poate ajunge la el cu taxiul sau cu metroul, fiind foarte aproape de statia de metrou “Paveletskaya”. Este un hotel de 5 stele si poti sa iti dai seama de acest lucru din prima clipa in care pui piciorul inauntru.

Cand ajungi la etajul barului, esti intampinat foarte frumos si trebuie sa astepti cateva secunde pana vine cineva de sus sa te “preia”.

Primul lucru pe care l-am observat atunci cand am intrat inauntru este ca are o priveliste impresionanta, se poate vedea toata Moscova de sus iar pentru cine vrea sa vada mai multe, exista la bar 2 binocluri.

Barul este aranjat foarte frumos, exact ca in acele videoclip-uri iar acolo lucreaza permanent 4 barmani care preparau doar cocktail-uri. Din pacate nu era nimeni in acea seara din cei pe care i-am tot urmarit pe internet, ulterior afland ca toti au plecat de acolo la alte baruri sau si-au dezvoltat proiecte proprii.

Atmosfera a fost foarte placuta, personalul  foarte amabil si cel mai important, stiau sa vorbeasca engleza.

Meniul este foarte diversificat, avand optiunea de a alege cocktail-uri clasice, moderne, reinterpretari, moleculare etc.

Preturile incep de la 850 de ruble si se termina la 1300 de ruble per cocktail, depinzand de complexitatea acestuia.

Bauturile pe care le-am primit au fost foarte bune iar noi ne-am simtit foarte bine, avand parte de o experienta completa.

Daca aveti drum prin Moscova, recomandam cu incredere sa mergeti acolo. Nu o sa va para rau!

Urmatorul bar pe care l-am vizitat a fost Mendeleev care ne-a dat cea mai mare bataie de cap. Spun asta pentru ca a fost foarte greu de gasit. Este destul de aproape de statia de metrou “Petrovska” insa lucrul pe care nu il stiam despre el era faptul ca este ascuns. Ne-am invartit cam 1 ora prin zona respectiva, intreband din bar in bar despre el, dar nimeni nu stia nimic. Mai tarziu aveam sa aflam de ce. Barul se afla in interiorul unui fast-food chinezesc iar ca sa ajungi pe acolo trebuie sa intri pe o alta usa, mascata de o perdea.

L-am gasit intr-un final si am intrat. Inauntru era o atmosfera “vintage”, cum erau faimoasele baruri speakeasy din America. Totul era foarte intunecat, in afara de cele doua baruri care erau luminate, unde barmanii faceau show prin prepararea bauturilor.

Primul lucru pe care l-am observat aici si in toate barurile din Moscova a fost faptul ca se vede ca au trecut pe acolo Luca Cinalli si Marian Beke. Faimoasele lor miscari au fost copiate, schimbate sau nu si adaptate conform preferintelor fiecarui barman.

La Mendeleev se pune foarte mare accent pe acest lucru iar fiecare bautura nu iese fara sa aiba mici elemente de flair.  Acest lucru poate sa fie cu doua taisuri pentru ca daca nu stapanesti foarte bine tehnica, show-ul nu mai are acelasi farmec. In bar trebuie sa arati ceea ce stii deja, nu sa exersezi! Daca ai o miscare preferata, o repeti acasa de 32143423 ori si dupa ce iti iese 10/10 atunci o poti muta in bar.

Din pacate nu toata lumea de acolo stapanea foarte bine tehnica, lucru ce putea fi in defavoarea tuturor de acolo.

De ex: am comandat o bautura ce se prepara prin metoda “throw” iar din 6 miscari executate, 4 au fost pe langa, bautura ajungand pe jos.  :)

Am fost acolo la invitatia lui Evgeniy Shashin, un barman rus care a iesit castigator in Rusia la faimosul concurs World Class.

El a fost anul acesta la Cluj dar din pacate nu am reusit sa ajungem la el asa ca am profitat de ocazie si nu l-am mai ratat de data aceasta.

Evegeniy este un tip simplu, cu foarte mult bun simt care stie sa aiba grija de oaspetii sai. A fost foarte primitor, zambaret si desi era foarte obosit dupa cele 2 saptamani in care a participat la finala mondiala de la Cape Town, si-a facut timp si pentru noi.

A plecat dupa ceva vreme, lasandu-ne pe mana colegilor sai care au avut grija sa nu ne lipseasca nimic si cand zicem nimic ne referim la Singleton 15 yo! (Andrei Gusidi, cand ajunge si la noi?) Bloody delicious!  

Daca aveti drum pe acolo, nu ezitati sa ii scrieti lui Evgeniy si se va ocupa el de restul!

Spuneam mai sus despre faptul ca la City Space nu am gasit pe nimeni din “garda veche”, dar dupa cateva cautari pe facebook l-am gasit pe Max Rokhman, unul dintre cei mai cunoscuti barman rusi, autorul cocktail-ului “Perfumer” care a facut inconjurul lumii acum cativa ani datorita modului in care era preparat.

Max lucreaza acum la “Moscovsky Bar”, situat in interiorul hotelului “Four Seasons” care este chiar in centrul faimoasei “Piete Rosii”. Acolo se poate ajunge foarte usor cu metroul, fiind la cativa zeci de metri de statia de metrou “Okhotny Ryad”.

“Four Seasons” este unul dintre cele mai luxoase hoteluri pe care le-am vizitat pana acum iar barul este unul dintre cele mai frumoase pe care le-am vazut. Atentia pentru detalii este foarte mare in tot ceea ce priveste atmosfera, design-ul si modul cum esti tratat.

In spatele barului lucreaza 2 barmani si barmanul sef care nu era nimeni altul decat Max Rokhman.

Stilul sau de lucru este acelasi pe care il stim cu totii din videourile sale iar bauturile pe care ni le-a preparat au fost cele mai bune din toate pe care le-am baut in Moscova.

Inainte de a pleca in Moscova, mereu am facut aceasta asociere intre rusi si vodka. Mereu ne-am imaginat ca rusii beau numai vodka pana cad sub masa. Aici am aflat ca nu este asa. Vodka nu mai este de mult bautura cea mai consumata aici, locul sau fiind luat de numeroasele bauturi 100% autentice rusesti bazate in mod special pe secara. Imaginati-va un “moonshine” American dar facut din secara.

Am baut mai multe tipuri de distilate rusesti dupa care am dat-o pe shot-uri. Cei care ne cunosc stiu ca noi nu suntem adeptii shot-urilor. Nu bem nicaieri asa ceva, nu recomandam si nu preparam. Ei, de data asta, ne-am schimbat perceptia legata de shot-uri cand am vazut modul lor de prezentare. Aratau ca niste cocktail-uri in miniatura, foarte foarte bine echilibrate!

Per total, “sejurul” nostru la “Moscovsky Bar” a fost unul dintre cele mai frumoase de pana acum. Cred ca daca ar fi sa fac un top, ar fi imediat dupa Nightjar.

Daca ajungeti pe acolo, cautati-l numaidecat pe Max si el o sa se ocupe de voi. Recomandam cu toata increderea!

Ultimul bar pe care l-am vizitat a fost “Chainaya”, un bar care la fel a fost introdus anul acesta la 50 Best Bars. Sincer, noi aveam de gand sa mergem la altul dar am uitat complet de el pana ne-a adus aminte un barman de aici.

Dintre toate, acesta a fost cel mai greu de gasit pentru ca nu avea nici un semn in fata si intrarea era undeva printr-un beci. Desi era situat la 250m de statia de metrou “Belorusskaya”, ne-a luat aproape 1 ora sa il gasim.

Pentru a intra inauntru, trebuia sa suni la un interfon si sa ramai in fata unei mini-camere. Daca cei de jos isi dadeau acceptul, atunci cineva venea si te conducea in bar.

Barul este putin neobisnuit, este un amalgam de diferite concept cum ar fi: cocktail-bar, ceainarie si  speakeasy. Ca si spatiu este foarte mic si putin inghesuit. Barmanii, 2 la numar lucreaza cam inghesuit impreuna cu 1 ospatar si 1 barback.

Meniul este simplu, 5 cocktailuri clasice si 5 bauturi semnaturi proprii, care se schimba in fiecare saptamana.

Ca si pret, bauturile sunt mult mai ieftine decat in celalalte locuri pe care le-am vizitat dar bune. Si-au meritat fiecare banut!

Desi era oarecum un bar atipic, era plin ochi. Partea frumoasa este ca odata ce a ajuns la capacitate maxima, nu se mai primesc oaspeti ca sa nu strice bunul mers al lucrurilor. Cred ca aceasta regula ar trebui implementata si la noi.

Una peste alta, a fost un bar dragut in care poti sa primesti o bautura buna si sa te simti bine alaturi de cei dragi.

Cam asta a fost incursiunea noastra in lumea barurilor din Moscova si desi am avut parte de cateva neplaceri, o sa le luam ca atare, ca pe o experienta noua, vom pastra lucrurile bune si ne vom dispersa de cele rele.

Asa ca, pana data viitoare:

Toate cele bune!

"Arta de a fi barman" - Ghid practic pentru cei care vor sa isi schimbe viata

Salutare,

Bine ne-am regasit in plin sezon estival. Speram ca sunteti bine cu totii, ca profitati din plin de aceasta vara superba si de tot ceea ce va ofera ea.

Noi inca nu am avut timp de relaxare, lucram la foc automat la o surpriza ce urmeaza sa vi-o prezentam in aceasta postare.

“Arta de a fi barman” este proiectul nostru de suflet si a luat nastere din dorinta noastra de a da inapoi ceva barmanilor care ne-au ajutat si sustinut in tot acest timp.

Lucram la el de 2 ani si am observat in ultima perioada o crestere semnificativa in ceea ce inseamna interesul barmanilor, asa ca am stabilit ca acum este momentul sa il scoatem la iveala pentru toata lumea. 

Ce este el practic?

Este un curs de bar, dar ce vrem sa specificam de la inceput este ca NU va fi pentru toata lumea. Este pentru barmanii profesionisti. Acei barmani care vor mai mult de la ei, care vor sa ajunga mai departe, dar care nu au avut mijloacele necesare pana acum, desi pasiunea este cea care ii face sa se trezeasca in fiecare dimineata cu zambetul pe buze.

Spunem barmani profesionisti, deoarece acest curs se adreseaza celor care au trecut deja printr-o forma de scolarizare in ceea ce priveste bartending-ul si/sau care au un anumit nivel de experienta in munca din spatele barului.

Pentru ca vor fi foarte multe intrebari, ne-am propus sa facem o sectiune tip “FAQ’s” in care sa punctam toate lucrurile esentiale.

Asadar, sa incepem:

De ce am facut cursul asta tocmai acum?

Pentru ca majoritatea barmanilor din Romania au ajuns la maturitatea necesara si sunt pregatiti pentru a primi si asimila informatii noi, pretioase in ceea ce priveste lumea barului. Informatii care ii vor ajuta sa urce putin cate putin pe scara succesului si dupa cum bine stiti, nu poti urca pe o scara cu mainile in buzunar.

Despre ce se va vorbi?

Pai, in principiu despre foarte multe. Sunt atat de multe incat ne-am mobilizat si am facut o mica-programa pe care o sa o urmam si pe care o puteti gasi aici.

In pricipiu, in acest curs vor fi toate lucrurile bune stranse de noi in toate calatoriile si cursurile de bartending pe care am avut ocazia sa le facem dar si toate frustrarile si lucrurile nepotrivite, care la
randul lor au fost transformate in vibratii pozitive si au fost asternute in aceasta programa. 

Vor fi demonstratii practice?

Da, foarte multe. Consideram ca este important ca pe langa partea teoretica pe care fiecare barman trebuie sa si-o structureze, trebuie sa fie si o parte practica care sa vina in ajutorul ei si care sa o sustina. 

Va fi mai bun ca celalalte cursuri de bartending din Romania?

Da! Nu! Nu stim… Ce stim clar este ca va fi diferit. De la abordare, directie, prezentare, etc. Cineva  spunea odata:”Suntem cu totii diferiti, din fericire!” Credem ca acesta este cel mai bun mod de a-l prezenta!

De unde vine numele?

“Arta de a fi barman”?  Pai, ce? Nu este o arta sa poti aduce fericire oaspetilor tai prin munca pe care o faci?

Si celalalt nume?

“Ghid practic pentru cei care vor sa isi schimbe viata”.  Pai e simplu! Noua, bartending-ul ne-a schimbat viata in bine, speram ca si voua sa vi-o schimbe.  Ghid vine de la faptul ca noi va vom arata cateva directii iar restul muncii depuse va fi facuta doar de voi.

Vor fi si alte persoane acolo?

Da. Vor fi si alti colaboratori care vor tine niste mini-seminarii pe diferite teme special alese de noi. Il vom avea pe Gabriel Carol de la “Fruidisiac”, un barista cu o pasiune cel putin molipsitoare, Lucian Dan de la “Barrique” ne va incanta papilele gustative cu niste vinuri atent selectionate iar Nicolae “Kolea” Bărcari de la “Black Elephant” va inchide cursul cu o sesiune de servire a ceaiului chinezesc.

 

Ok, barul este bar. Chiar daca esti in Romania sau de esti in Alaska. Ce va avea in plus?

Pai in primul rand va avea o sesiune cu si despre Ospitalitate. In care vom exemplifica arta de a fi ospitalieri in jurul lumii. Da, si asta este o arta! Mai mult decat atat vor fi o sumedenie de lucruri

unice si interesante pe care le vom prezenta. Urmariti sesiunea de “teasere” ce va aparea pe facebook sub denumirea #cursbardome

De ce dureaza atat de mult?

Atat de mult!? Noi am spune: atat de putin! Procesul de perfectionare in lumea barului trebuie sa fie continuu si ce vom face aici va fi doar punctul de pornire. Dupa aceea, cerul este limita!

Cu ce vor pleca oamenii dupa curs?

Pe langa bagajul de cunostiinte? Hmm, pai in primul rand cu o viziune noua asupra lucrurilor. Vor pleca cu o frustrare inimaginabila. Aceeasi frustrare cu care am plecat si noi de la diferitele cursuri internationale. Frustrarea in cazul acesta este pozitiva si te va face sa iti doresti mai mult de la viata. Practic, cei care vor veni la cursuri, vor pleca mai bogati decat atunci cand au ajuns!

Se va oferi vreo diploma?

Da, toti participantii vor primi o diploma de participare din partea Bar D.O.M.E dar care NU este avizata de Ministerul Educatiei si al Turismului. Cum am spus mai sus, este un curs pentru barmanii care vor sa treaca la nivelul urmator. Intre noi fie vorba, bucata de hartie nu te ajuta cu nimic. Noi avem sertarele pline de maculatura si nu prea ne-au ajutat. Informatiile in schimb, da!

Unde pot vedea pretul si unde ma pot inscrie?

www.bardome.ro/cursuri. Aici veti gasi toate detaliile necesare!

Mult succes & ne vedem la toamna!

Pana data viitoare,

Toate cele bune

Reversul Medaliei

Salutare,

Am fost foarte surprins (sau poate ca nu) de reactiile aparute in urma postarii articolului precedent: Caut barman..
Oamenii s-au impartit in doua tabere: barmanii care s-au regasit in acele situatii si managerii care nu au fost de acord cu mine. Mai mult decat atat, mi s-a "reprosat" faptul ca nu am fost impartial si ca nu am povestit si partea lor din ecuatie iar ei s-au simtit oarecum vitregiti.

Ei bine, dragii mei daca ati fi citit cu atentie ultimul rand din acea postare ati fi inteles ca va fi o urmare a acelei postari in care voi povesti si lucrurile din partea cealalta a baricadei.

La fel cum am spus si in postarea trecuta, nu vreau sa generalizez, nu spun ca toti barmanii sunt la fel ci doar vreau sa exemplific cateva situatii pe care eu le-am experimentat pana acum si care ar fi de evitat pe viitor!

S-ar putea sa pierd cateva like-uri din partea colegilor mei dupa aceasta postare, dar Hey! Daca imi pasa catusi de putin de acest lucru, ma angajam de mult la fabrica de suruburi proaspat renovata in oras...

Asadar sa incepem....

Primul lucru care imi vine in minte atunci cand ma gandesc la acest dezechilibru dintre aceste doua parti: barmani si angajatori/manageri este faptul ca nimeni nu stie (concret) ce face celalalt. Nu o sa mai intru in detalii legate de presupunerile managerilor si o sa vorbesc astazi de barmani.

De ACEI barmani de care ne ferim zi de zi. Ne ferim sa vorbim cu ei, ne ferim sa mergem in barurile lor, ne ferim sa bem ceva de la ei. De ce se intampla asta? Intr-o tara in care la nivel national comunitatea de barmani este in foarte mare crestere (HIGH Cluju') ajungem la situatiile in care ne evitam unii colegi. De ce se intampla asta? Este simplu. asocierea de imagine.

Asocierea de imagine exista de mult timp printre noi si a luat nastere odata cu infiintarea primelor reviste de tip can-can si a televiziunilor de scandal.
Principiul este simplu. Oamenii vad un personal de succes, se asociaza cu el. Vad un personaj rau, il blameaza cu totii. Cam asa este si cu lumea barului. Din pacate exista oameni printre noi care nu sunt atat de cinstiti pe cat ne-am dori. Exista oameni care vin la munca cu scopul de a-si imbunatati vadit starea financiara. Sunt oameni care ar face *orice* doar pentru 10 lei in plus. Trist dar adevarat, se intampla in Romania anului 2015!

Nu ca m-ar interesa foarte mult subiectul, pana la urma traim intr-o tara democrata si fiecare face ce vrea insa problema mea este ca ei se numesc barmani. Cu acte in regula. Au si o diploma cu care sa dovedeasca acest lucru. Cereti-o si o sa vi-o arate!

Intrebarea mea in cazul de fata este: de ce au ei aceeasi diploma ca mine cand ei sunt niste gainari de 2 lei? De ce noi astia care vrem sa facem ceva din meseria asta suntem bagati in aceeasi oala cu toti "infractorii" de week-end? Spun de week-end pentru ca de regula,  atunci se intampla magia. "La inghesuiala"! :)

In cazul de fata cum sa nu fie managerii/patronii cu tunurile mereu armate spre noi? Cum sa nu se uite mereu cu niste ochi suspiciosi dupa noi cand ei au mai fost furati pana acum de 3213232 ori? Voi ce ati face in locul lor? Vine cineva la tine acasa si iti fura zi de zi din frigider. Tu cum te-ai simti? Tu te chinui si muncesti zi de zi sa ai mancare in frigider si un "neica nimeni" vine si iti ia de acolo. Pai sa nu iti treaca prin gand sa il crucifici ca pe Iisus? Ba da. Si asta vor multi patroni sa faca, insa dupa cateva clipe se razgandesc. Nu cheama nici macar Politia ca sa "ii salte" pe cei in cauza, desi ar merita.
Am auzit cazuri in care managerii zic: "lasa ma ca e tanar si isi iroseste tineretea!" Acestia primesc respectul meu pentru ca desi nu au nici un motiv sa o faca, chiar daca sunt furati zi de zi, se gandesc ca o chestie ca asta iti poate schimba viata. Deci toti la voi se gandesc, desteptilor!

Destul despre furat ca simt ca imi plesneste vena cava inferioara! Ce as mai putea adauga ar fi un avertisment pentru cei care mai practica cel mai vechi sport: O sa vina vremea cand o sa se termine sarada voastra si ghiciti ce? O sa va faceti de cacao pentru 1 Cola nemarcata si o sa ajungeti de rasul lumii. Si eu o sa va ocolesc pe strada. Eu si colegii mei care ne luptam uneori cu morile de vant ca voi sa aveti niste conditii mai bune...Dar despre asta vorbim alta data. Nu este nici timpul nici locul potrivit...

Sa trecem mai departe..

Un alt lucru pe care l-am observat in mecanismul locatiilor in care barmanii sunt angrenati, este faptul ca 90-95% dintre barmani nu inteleg business-ul. Nu inteleg ca cineva a riscat multe pentru ca ei sa aiba un loc de munca. Cineva a investit o suma mare de bani pentru ca locul tau de munca sa arate cum arata. V-ati pus macar pentru o clipa in locul patronilor? Aveti idee cam de ce este nevoie pentru a deschide o locatie? Aici nu ma refer strict la bani. Ma refer la autorizatii, permise, spagi (din pacate se mai practica),  proiecte, timp, sacrificii etc. Nu este pentru oricine. Si nu orice poate gestiona o afacere de genul.
Drept exemplu, foarte multe locatii se inchid la cateva luni dupa ce au fost dechise. Asa ca ati putea sa apreciati eforturile pe care le fac angajatorii vostri pentru ca locatia voastra sa existe. Nu este simplu sa deschizi o locatie, nu ai nevoie doar de bani... Sunt foarte multe alte lucruri la mijloc pe care nu le poti intelege decat in momentul in care va deschideti voi una pe cont propriu..

Ma incapatenez si ma intorc pret de cateva clipe la prima propozitie din aceasta coloana si intrebarea mea vine oarecum intr-un mod natural, zic eu: Daca nu cunoasteti despre ce este vorba, la ce va mai bagati? De ce ati alege sa lucrati intr-un loc despre care nu stiti macar principiul de baza de functionare? Hmm?

Am stat putin si m-am gandit sa fac un top a celor mai mari probleme ale unui barman in interactiunea cu ceilalti si am ajuns la concluzia ca cel mai mare dusman al unui barman in momentul de fata cred ca este atitudinea. Am vazut foarte multe cazuri de barmani buni, pregatiti, priceputi dar cu o atitudine ce lasa de dorit. Ce nu inteleg foarte multi este ca cei care ne calca pragul nu sunt interesati de ceea ce facem noi in timpul liber: deplasari la conferinte pentru barmani, concursuri, etc. Ai castigat vreun premiu? Foarte bine. Felicitari. Pe oaspeti nu-i intereseaza. Ei vor o bautura bine facuta cat mai repede. Restul sunt detalii..

Pentru ca sunt foarte multe lucruri de punctat legate de atitudine, aici o sa bifez doar cateva dintre ele:

"Eu pentru X bani nici nu ma ridic din pat"!

Cand aud asa ceva mi se face rau! Sincer! Ciudat insa este ca replica asta o aud mereu de la cei care nu au nici un studiu in domeniu. Care nu au nici cea mai mica idee cu ce se mananca acest job. Daca mai gasesti unul care a facut vreodata un curs de calificare e bine. Dar ei nu vin, pentru un salariu normal. Pai de ce? Pentru ca merita mai mult! Considera ca munca lor valoreaza mai mult. Perfect de acord cu ei, este bine sa iti faci din cand in cand o autoevaluare si sa vezi cam unde te situezi in piata dar cand tu nu stii sa prepari corect un G&T cam cu ce *tupeu* vii si ceri o suma de bani? Nu ai absolut nici o notiune de baza, inca mai pui paie in Latte Macchiato dar tu nu te dai jos din pat pentru o anumita suma....Curios! Inainte de a mai lua o decizie de genul asta va recomand un vers de la o formatie autohtona care mie imi place foarte mult: " (Oare) ai scris in viata ta vre'un vers pe care sa-l tipe o sala intreaga cand apari pe scena? "

"Eu vreau o marire de salariu!"

Cu totii ne dorim asta! Dar cati dintre noi chiar merita cu adevarat? Inainte de a o cere v-ati gandit vreodata ce presupune o marire de salariu pentru angajator? Nu uitati ca el plateste salarii, chirii, materie prima, utilitati, furnizori, taxe, etc. V-ati pus vreodata in locul lui? Daca aveti o zi buna in care s-au facut incasari, credeti ca toti acei bani ajung in banii angajatorului?
Sfatul meu este sa va faceti bine temele inainte de a face acest pas si sa va ganditi: ce faceti voi ca si angajat *in plus* pentru a primi acea marire? Munca voastra cu cat afecteaza procentajul de vanzari in locatie? Mai concret, cu cat cresteti vanzarile in locatie datorita abilitatilor voastre? Vin mai multi oameni in localul vostru datorita muncii pe care o prestati? Da ori ba?

"Nu e treaba mea!"

E vreun manager care nu a auzit replica asta pana acum? Am tot stat si m-am gandit: ce inseamna de fapt "nu e treaba mea"? Cand anume incepe treaba mea si unde anume se termina? Mai mult decat atat cine face aceasta delimitare intre treburi? Managerul? Patronul? Nu. Tot noi o facem. De ce?
Pentru ca suntem naspa. Pentru ca nu intelegem ca a lucra in HoReCa inseamna a juca in echipa. Asta inseamna ca daca vedeti ca ai vostri colegi de pe sala sau din bucatarie sau din orice departament au nevoie de voi, pai sariti frate si ajutati-i! Ce tot atata tevatura? Nu uitati ca roata se intoarce si data viitoare veti aprecia ajutorul pe care il veti primi din partea echipei! Simplu.

"N-am avut timp sa fac X lucru"

Tin sa va marturisesc ca asta este una din replicile mele "preferate". Este vreun manager aici care nu a primit acest raspuns? Eu unu l-am auzit de foarte multe ori si de fiecare data nu l-am crezut. Stiti de ce? Pentru ca din multitudinea de scuze puerile, timpul este ceva tangibil, este ceva ce putem masura si indeosebi verifica. Adica daca tu ai avut timp de facut curat in bar dar in schimb ai stat pe facebook sa dai like-uri, cred si eu ca nu ai avut timp! Daca ai avut timp sa mergi 20 de minute sa manaci si
alte 10 ca sa fumezi o tigara, dar nu ai avut timp sa umpli frigiderele pentru tura ce vine, inseamna ca altele sunt prioritatile tale. In cazul acesta avem o problema. Care nu are legatura cu timpul, intelegeti? Cel ma sigur ca esti un *lenes* si nu meriti nici pentru o secunda sa fii acolo! Am fost prea dramatic?

Cam atat despre atitudine, trecem mai departe la alte subiecte la fel de sensibile, cum ar fi:

* Telefonul mobil

Tuturor ne plac smart-phonurile. Sunt frumoase, sunt destepte, te poti baza pe ele. Pana si eu am unul, chiar daca nici mie nu-mi vine sa cred. Daca tot sunt atat de folositoare, de ce este o problema in a le folosi la locul de munca? Este simplu: lipsa *concentrarii*!

De ex: Cand intri in barul tau, esti concentrat pe ceea ce ai de facut, pe oaspetii tai, pe colegi, sefi etc. Deodata primesti un sms: "Hey! Diseara mergem la club. Vrei sa vii?" Ce se intampla atunci? Din procentul de 100% concentrare pe care il aveai inainte sa primesti sms-ul, acum mai ai 50%. Unde s-a dus restul? Pe telefon. E corect? Nu. Pentru cei care vin si iti calca pragul si mai si cheltuiesc bani, nu este! Ganditi-va putin la asta. Voua v-ar placea sa mergeti intr-un bar si sa vedeti ca barmanul vorbeste la telefon si nu va da atentie? Cum v-ati simti?

* Programul

Daca bateti palma cu cineva pentru o viitoare colaborare cum ar fi munca in bar si vi se ofera un program, cel mai recomandat ar fi sa il respectati. Daca locatia se deschide la ora 9, cel tarziu la ora 8.30 ar trebui sa fiti acolo. (In ideea ca majoritatea lucrurilor sunt pregatite de colegii din seara precedenta).
Daca la ora 9 s-a deschis locatia, oaspetii au intrat si espressor-ul nu este gata pregatit, (da, espressor-ul este mai mult decat o piesa de mobilier) atunci avem o problema. Este lipsa de respect fata de locatie, fata de oaspeti s.a.m.d.  Scuze gen: trafic, a plouat, a nins, nu am gasit taxi, etc nu stau in
picioare! O persoana responsabila va sti mereu sa isi o fereastra de cel putin 20 de minute pentru situatiile enumerate mai sus! Exceptii fac cazurile in care chiar s-a intampla ceva grav, lucru care sa recunoastem se intampla cu o frecventa destul de redusa. Acestea fiind spuse, de ce se intarzie mereu la program?

* Bauturile din partea "casei"

Vin prietenii tai in vizita si vrei sa ii impresionezi! Faci eforturi supraomenesti (doar cand vine vorba de prietenii tai) pentru a pregati o bautura buna, iti dai tot interesul sa iasa un desen intr-un cappuccino, ce mai? Esti gazda perfecta. Toata seara te-ai descurcat de minune insa vine momentul cand toata lumea trebuie sa plece acasa si trebuie sa le faci nota. Cand vin sa plateasca, le spui: "Stati linistiti, e din partea casei!" Ei iti multumesc si pleaca zambind spre casa cu gandul ca "ce baiat bun esti tu". Tu ai o parere buna despre tine si toata lumea e fericita. Insa avem o problema. Bauturile pe
care le-ai dat din partea casei, nu sunt trecute prin sistem, casa de marcat, etc. E si normal, doar sunt din partea casei, insa ce nu inteleg foarte multi este ca din partea casei este atunci cand cineva din conducere ti-a spus sa le oferi unor clienti fideli,  ori alte situatii de ei stiute, NU ca sa te dai tu mare pe banii locatiei. Asa ca fii un baiat bun si corect si marcheaza tot. Vrei sa faci cinste? Nici o problema. Si eu fac la cei care vin la mine, insa la finalul zilei, contravaloarea notelor le platesc din buzunarul propriu. Got it?

* Interfata

Sunt foarte multe lucruri care se fac gresit din partea aceasta a ecuatiei "barman vs manager/patron" iar eu o sa ma opresc aici pentru ca stiu si sunt convins ca ar fi mult mai multe lucruri de punctat dar spatiul, desi generos, s-ar umple foarte repede si timpul meu alocat pentru acest subiect este pe cale sa se epuizeze.
Asadar. ca o incheiere, dragii mei colegi barmani, nu uitati ca ati fost, sunteti si veti fi mereu o *interfata*. Primul lucru pe care il vede cineva atunci cand intra intr-o locatie este barul, respectiv barmanul. Daca el nu este ok din toate punctele de vedere, atunci locatia are suferit, echipa are de suferit si in mod natural, el va avea de suferit.

Incepeti sa fiti profesionisti, lasati copilariile la o parte si purtati-va ca niste barmani adevarati, fiti mandri ca reprezentati locatia respectiva si purtati-i drapelul pe oriunde mergeti!

Cam atat.

Pana data viitoare,
Toate cele bune

Caut barman...

Asta este propozitia ce o aud tot mai des in ultima vreme... Daca fac cunostiinta cu cineva nou din industria noastra, dupa ce afla cu ce ma ocup, ma loveste direct: "Caut barman! Vreau un barman! Dar nu orisice barman.Vreau unul bun, ca eu am un local "fain" si acolo noi facem de toate si nu vrem pe orisicine. Vezi pe cine imi trimiti!"

Avand in vedere ca acest lucru il aud cu o frecventa ridicata in ultima perioada haideti sa lamurim cateva lucruri:

* Desi eu pregatesc barmani de cativa ani incoace, eu nu sunt Dumnezeu! Nu sunt nici macar Moise sa despart apa in doua! Sunt un simplu om cu o pasiune! Eu nu fac decat sa impartasesc informatii cu toti cei care isi doresc asta. Mai departe tine numai si numai de ei. Dupa ce pleaca de la mine au notiunile de baza pentru a-si desfasura activitatea in orice bar de pe fata pamantului dar NU sunt barmani. Pentru acest lucru este nevoie de ALTCEVA, ce nu se gaseste in nici o carte de bar sau vreun curs de genul acesta. Acum ramane de vazut ce este acel ALTCEVA.. :)

Ca sa fie mai pe intelesul tuturor patronilor/managerilor, barmanii devin buni in anumite circumstante.  Au nevoie de practica, de pasiune, de experienta dar cel mai mult au nevoie de suport. Da, suportul vostru, pe care nu il oferiti! Pai daca voi nu oferiti NIMIC in afara de un salariu, cum va asteptati ca cineva sa vina si sa "lupte" pentru voi? Ganditi-va un pic: cand ati stat de vorba ultima data cu barmanul/barmanii vostri "pe bune"? Cand a fost ultima oara cand i-ati intrebat daca sunt ok sau daca au nevoie de ceva? Cand a fost ultima oara cand v-a pasat de ei?  Si totusi vreti de la ei sa va faca minuni...

Un citat preferat de-al meu spune asa: "Am face riscuri mari pentru companiile noastre daca am sti ca si ele la randul lor fac riscuri mari pentru noi. Dar nu o fac! Asa ca nici noi!"

Vedeti? Despre asta este vorba. Despre sinergie. Despre echilibru. Despre respect reciproc. Cu totii ne dorim sa reusim, dar cati dintre noi isi doresc cu adevarat?

Sa va mai spun inca ceva: pentru a reusi, nu aveti nevoie doar de un barman bun. Aveti nevoie de o echipa. O echipa de oameni pasionati care sa se sustina si sa se ajute reciproc. Incepeti intai de aici. Formati o echipa. Toti barmanii buni pe care ii vedem pe internet sunt buni pentru ca au o echipa puternica in spate. Cei pe care ii vedem noi sunt doar cei care sunt pusi la vedere.

Lasand putin lumea barului deoparte, cel mai bun exemplu care imi vine acum este Gabi Constantin. Ati auzit de el? Nu? Pai cum? Este printre cei mai mari muzicieni din tara...
Pentru cei care nu stiu de el, haideti sa va luminez: Gabi Constantin face parte dintr-o echipa puternica si anume, trupa Voltaj. Toata lumea a auzit de ei. Insa primul lucru la care te gandesti cand auzi de trupa Voltaj este baiatul acela chel, Calin Goia. De ce? Pentru ca mai mereu este in centrul reflectoarelor. El este interfata, dar munca lor se imparte in mod egal. Cam asa este si cu barmanii. Cum o echipa nationala nu sta intr-un jucator asa si un bar nu poate sta intr-un barman. Luati ca exemplu pe baietii de la Savoy si motto-ul lor: One bar, one team!

Am stat in ultima perioada de vorba cu foarte multi manageri/patroni din toata tara si am facut o lista cu cele mai frecvente prostii pe care le aud in ultima vreme. Mai jos sunt detaliate si nu din motivul ca as vrea sa ii denigrez sau sa ii fac sa para intr-un anume fel (desi unii ar merita) ci incerc sa gasesc un punct comun de unde sa plecam. Un punct comun care ne va duce pe toti spre evolutie. Despre asta este vorba. Cu totii vrem mai mult, mai bine, dar nu facem nimic. Poate ar fi timpul sa facem ceva si in privinta asta...

Noi suntem ca o familie

Nici nu e de mirare ca va aflati in pozitia in care cautati personal incontinuu. Haideti sa vedem care e problema cu familia. De fapt nu este nici o problema. Familia e familia, munca e munca. Sansele sa razbesti in business-ul asta confundand locul de munca cu familia sunt foarte mici si va spun si de ce: daca aveti acasa un membru al familiei (de regula sunt frati sau surori) care pur si simplu niciodata nu face nimic, il doare in pix de ceea ce se intampla in jurul lui, ce faceti cu el? Nimic. Nu aveti ce sa ii faceti, doar face parte din familie si oricat de des ar da-o in bara, nu puteti sa il inlocuiti. Vad de foarte multi ori ca aceasta stare se impregneaza in mediul de lucru si atunci este momentul cand progresul stagneaza.

Daca am aborda mediul de munca intr-un spirit competitiv si anume am trata staff-ul ca o echipa in care fiecare TREBUIE sa isi aduca aportul atunci dinamica locatiei se va schimba dintr-o data. Ce se intampla cu o echipa de sport? Sa luam fotbalul de exemplu daca tot il intalnim la tot pasul. Daca un jucator nu este bun si nu isi aduce contributia la castigarea unei partide este schimbat. Plain and simple: nu muncesti, nu vrei sa construiesti, nu ai ce cauta in echipa! Tot timpul este loc si la rezerve. Puneti-va staff-ul in pozitia asta. Ce vor alege sa fie? Jucatori de top sau rezerve?

Imi conduc afacerea cu inima si se vede

Sincer, nu se vede! Nu exista asa ceva! Nu o spun eu, ci stiinta. Mai exact biologia. De clasa a 7-a, cand inveti anatomia si studiezi creierul. Daca privim creierul de sus, el este sectionat in 3 parti: invelisul exterior a.k.a neocortexul care este responsabil pentru gandirea rationala, analitica si limbajul. Celelalte doua parti care se afla in interior, a.k.a creierul limbic, sunt responsabile pentru toate sentimentele pe care le avem. Sentimente precum increderea si loialitatea. Este responsabil pentru comportamentul uman si pentru capacitatea de a decide. Instinctul tot de aici vine. Ati fost vreodata pusi in situatia in care totul era foarte bine asezat pe hartie dar totusi nu va venea sa luati o decizie? Ati spus vreodata simt ca nu ar trebui sa fac asta? De ce credeti ca se intampla asta? Simtiti ca nu ar trebui sa faceti ceva desi nu aveti o explicatie logica. Este simplu. Creierul limbic nu se ocupa cu limbajul. Iti transmite informatia dar nu o poate comunica. De aici vine.. Nu din inima.,

Noua chiar ne pasa de angajatii nostri

Hai nu zau! Ma repet: Cand a fost ultima oara cand ati stat de vorba cu angajatii vostri? Cand i-ati intrebat ultima oara daca sunt ok? Daca sunt fericiti? Daca sunt multumiti? Cand le-ati spus ultima oara ca sunt importanti pentru voi si ca datorita lor business-ul vostru functioneaza?

Cum? Nu ati stiut? Mereu cei care au ridicat sau au coborat o afacere din sfera HoReCa au fost angajatii. Depinde de ei ce directie aleg sau in ce directie sunt impinsi. Acum stau si ma intreb: oare cati din cei care isi deschid localuri in Romania isi doresc cu adevarat sa le mearga bine? Pentru ca de cele mai multe ori am fost martor sau chiar am eu am trecut prin situatii in care nu esti nimic altceva pentru management decat un bon de consum. In cazul de  fata, ecuatia este simpla: daca tu nu tii la mine, eu de ce as tine la tine? Daca tu nu dai 2 bani pe mine, eu de ce as da pe tine sau pe afacerea ta? Think about it!

Noi suntem corecti fata de angajatii nostri

Sunt induiosat pana la lacrimi de fiecare data cand aud asta. Not! Sa va spun si de ce nu mai pot sa diger aceste gogorite:

Orele suplimentare

Ele exista de cand lumea dar se pare ca cei din conducere nu le vad niciodata. Ma gandesc ca nu le vad, ca daca le-ar vedea poate ar recompensa angajatii pe masura efortului depus. Desi majoritatea angajatilor depasesc (uneori cu mult) limita legala admisa pentru orele de munca efectuate, din pacate la buzunar nu se simte. Cand vine ziua de salariu, toata lumea se face ca ploua. In cazul de fata ma vad nevoit sa intreb: cam cat credeti ca o sa dureze pana ce angajatul va incepe sa isi caute un alt job, intr-un alt loc si sa isi ia repede jucariile cu el? Renteaza sa schimbati angajatii zilnic?

Concedii

Prin concediul de odihna se intelege perioada de repaos pe care ti-o iei in mod voit dupa un anumit timp in care ai muncit intr-un anumit loc. Cand se aduna zilele de concediu anunti conducerea si pleci perioada stabilita. Totul bun pana aici. Te intorci din concediu, colegii te primesc cu bratele deschise si incepe o noua etapa in viata ta profesionala. Vine si ziua de salariu, iti iei partea si te duci acasa linistit. Trece o alta perioada si un alt coleg vrea sa isi ia concediu. Procedeaza exact ca tine, insa in lipsa lui, cineva va trebui sa ii suplineasca turele. Nici o problema din partea ta, pentru ca si ei au fost nevoiti sa suplineasca turele tale. Stabiliti cu ceilalti colegi un plan de bataie pe care sa il urmati pentru a nu ramane turele descoperite si totul e ok. Vine colegul din vacanta, il asteptati la fel cu bratele deschise si toata lumea e fericita. Pana la salariu. Cand vine ziua de salariu, iei acelasi salariu pe care l-ai luat si pana acum. Se pare ca cei din conducere nu au observat ca tu ai lucrat 3 zile in plus fata de turele normale. Acest lucru se intampla frecvent si ma enervez la culme cand aud asta. Care mai e rostul la acest concediu legal platit daca tu nu beneficiezi de el? Nici nu il poti numi concediu, mai degraba i-as spune un schimb masiv de ture, ca pana la urma urmei asta este. Colegii iti tin turele cand tu lipsesti si viceversa, fara sa fie careva platit in plus pentru zilele de munca muncite in plus. E corect?

Cartea de munca

De fiecare data cand am fost la un interviu, toata lumea oferea de toate (adica nimic) dar cand venea vorba de cartea de munca, toata lumea baga capul in pamant si gaseau tot felul de scuze puerile. Stiti cum e, sunt vremuri grele, criza etc. Bla! Bla! Fucking Bla!
Sa ne intelegem! Cartea de munca reprezinta viitorul meu financiar. In functie de ce scrie in ea, voi avea o pensie mai mare sau mai mica. Viitoarea mea existenta va depinde de asta. Cam care credeti ca va fi abordarea angajatului in posibila voastra colaborare din moment ce nu dati doi bani pe el si pe viitorul lui. Acesta este adevarul, ca daca v-ar pasa catusi de putin poate ati face un minim de efort si nu ati mai sparge banii in cluburi si ati scrie pretul corect pe hartia de salariu. Vreti maximul din noi dar ne dati minimul pe cartea de munca.. E frumos?

Noi avem incredere in angajatii nostri

In cazul acesta mingea e undeva in mijlocul terenului. Spun asta pentru ca nu putine au fost datile cand colegi de ai nostri au fost prinsi in spatele barului facand activitati cel putin neortodoxe. Din cauza lor, barmanii au inceput sa fie vazuti cu alti ochi si majoritatea managerilo pornesc de la aceasta premisa.

Pe de-o parte le dau departe dar pe de alta parte nu ar strica sa aveti un pic mai multa incredere in angajati. Un angajat cand simte ca cineva are incredere in el, cand simte ca este apreciat va face tot posibilul sa returneze favoarea. Exista si o vorba: daca angajezi oamenii doar pentru ca pot sa faca un job, vor muncii pentru banii tai dar daca angajezi oameni care cred in ceea ce crezi tu vor lucra cu sudoare, sange si lacrimi pentru tine...

Voi ce fel de angajati v-ati dori?


Pana data viitoare,
toate cele bune

P.S: Urmeaza si reversul medaliei....Ramaneti pe frecventa!