„Noul Foc” sau cum sã schimbi lumea barului în câţiva paşi simpli!

Salutare,

Cineva mi-a spus odatã ca atunci când parcurgi o carte/publicaţie/articol asimilezi doar 20% din conţinut şi cã ar fi recomandat sã îl reciteşti dupã o anumitã perioadã de timp pentru cã vei fi surprins de câte informaţii „noi” vei descoperi!

Zis şi fãcut! Dupã ce am citit „Difford’s Guide” o datã cap coadã, am zis sã fac o încercare, sã vedem ce va ieşi nou la ivealã. Ce ma bucur cã am fãcut-o! Pe lângã multitudinea de informaţii pe care am (re)descoperit-o, am dat şi peste Dragoş Axinte!

Majoritatea probabil nu aţi auzit de el pentru cã el nu este barman dar are foarte multe în comun cu ei: pasiunea, dedicarea, rãbdarea, etc. El este cel care stã în spatele brand-ului „Novo Fogo”, un brand cu totul şi cu totul special. O sã vedeţi imediat şi de ce!

Am luat legãtura cu Dragoş şi a fost „dragoste la prima vedere”! El este unul dintre acei puţini oameni cu care poţi face „click” instant şi cu care aş putea sta la poveşti la nesfârşit! Deşi este foarte ocupat cu numeroasele proiecte pe care le deruleazã în lumea barului, a fost îndeajuns de drãguţ pentru a sta de vorbã cu mine şi vreau sã zic cã am fost foarte impresionat! Dacã nu mã credeţi, convingeţi-vã singuri citind materialul de mai jos! Succes! 

Bunã Dragoş şi îţi mulţumim pentru cã ai acceptat invitaţia noastrã. Din pặcate, se ştie foarte puţin despre tine în România aşa cã o te rugãm sã ne elucidezi din start urmãtorul nostru mister: cum a ajuns un român, care locuieşte în America sã producã cachaça în Brazilia?

Mihai, mulţumesc pentru invitaţie. La 8 ani, trãind în Bucureşti, am citit o carte numitã “Perla Neagrã.” Era despre Pelé şi a fost fascinantã! Dupã ce am citit-o, am devenit obsedat cu istoria fotbalului şi în specific fotbalul brazilian. Am început sã citesc cât mai multe despre Cupa Mondialặ, despre Brazilia şi am facut o notã mentalã de copil ca, într-o zi, sã mã duc acolo. Mulţi ani mai târziu, în 1991 (la sfârşitul liceului), familia mea s-a mutat în Statele Unite şi am început o viaţã nouã. Încercând sã descopãr “the American Dream,” am creat o companie de produse pentru public şi am crescut-o pentru câţiva ani. La un punct, am lucrat cu trei companii în Porto Alegre, în sudul Braziliei şi într-un final am vizitat ţara asta îndepãrtatã. M-am îndrãgostit de ea imediat – oamenii, natura, cultura fotbalului, "alegria” şi evident, cachaça! Am devenit un fan de cachaça, dar nu puteam sặ gặsesc cachaça bunã în SUA. Într-o searã, eram cu soţia mea într-un bar numit „Trader Vic’s” şi supãrat pe selecţia lor de cachaça, ne-am gandit: ce se poate face? Am putea noi sặ schimbãm situaţia asta, aducând cachaça mai bunã în SUA? În acea searặ, un vis nou s-a nãscut! 

Povestea ta pânặ acum sunã exact ca o carte bestseller sau ca un film nominalizat la Oscar. Ţin sã îţi spun cã ne-ai fãcut foarte curioşi şi ardem de nerãbdare sã aflãm ce s-a întamplat mai departe, aşa cã te rugãm sã nu ne mai ţii pe jar! :)

Dupã ce-am fãcut multã cercetare despre cachaça – în SUA şi în Brazilia – am concluzionat cã erau multe lacune în piaţa de cachaça în SUA, chiar dacã surse existau în Brazilia pentru toate gusturile. Cachaça era o categorie foarte micã în SUA şi toatã lumea ştia cã a lansa o nouã bặuturã pe piaţa nu va fi ieftin. O dilemã, dar nu prea mare pentru mine pentru cã îmi plac concursurile cu obstacole! Aveam experienţã cu “consumer products” şi “branding”, fapt ce m-a ajutat sặ cresc valoarea pieţii de 5 ori la ultima mea companie.

Uite ce-am fãcut: in 2009 - 2010, am studiat tendinţele consumatorilor în mijlocul unei recesiuni globale, pentru a afla ce s–a schimbat. Nu a fost greu sã aflãm, pentru cã suntem oameni vii şi avem ochi şi urechi. Am observat cã tendinţele de “retail therapy” se transformaserã în alte feluri de interacţiuni umane, mai mult concentrate în experienţe cu alţi oameni, acasặ, în loc de un loc fabulos undeva exotic, cu mai puţini bani schimbaţi şi cu mai mare atenţie la ce se întâmplặ. Spre exemplu, consumatorii începuserặ sặ consume mai puţine produse, dar mai bune. E logic: experienţe mai bune, mai multặ apreciere a banului, viaţặ mai lungặ – cui nu îi plac astfel de lucruri? 

Cu aceste chestii în minte, eu şi cu soţia mea Emily am creat conceptul unui nou brand de cachaça: Novo Fogo (noul foc). Era bazat pe trei idei: (1) organic, (2) environmentally friendly şi (3) cu o poveste în spate, aceea a vieţii simple. Era foarte important pentru noi sặ ne concentrặm pe prezervarea pặdurilor Braziliene tropicale care ne dau şi vor continua sặ ne dea aer curat de respirat în viitor – dar numai dacặ sunt menţinute cu grijặ. Ideea noastrặ era sặ gặsim o distilerie în care alặturi de un grup de oameni sặ încercặm sặ creem produse din pặmantul lor cu respectul cuvenit pentru ceea ce ne oferặ el. Vroiam sặ gặsim aceste “role models” şi sặ le dặm beneficii economice sặ continue ceea ce fac, ca sặ rặspândeascặ modelul lor şi la altii, astfel perpetuând un model responsabil de a face business. Pentru mine, “sustainability” inseamna (1) prezervarea mediului înconjurator, (2) investiţie în comunitatea înconjurặtoare şi (3) crearea şi mặrirea profitului, care suportặ (1) si (2). Iţi trebuie toate trei ca sặ le ai pe oricare din ele. 

Am început sặ ne uitặm pentru un partener care putea sặ se potriveascặ cu conceptul acesta iar dupặ câteva luni de studii şi dialog cu câteva zeci de distilerii de cachaça la distanţặ, am mers în Brazilia şi am vizitat finaliştii - şapte distilerii din Nord la Sud – 5.000 km parcurşi în trei sặptặmâni. 

Cel mai greu lucru însặ, n-a fost drumul prin Brazilia ci a fost sặ spunem “Nu” la şase distilerii. Toţi erau oameni buni, cu produse bune, dar nu puteau sặ lucreze în contextul competitiv şi profesional al Statelor Unite. În schimb, “Da-ul” a fost foarte uşor - ne–am gặsit noua familie fặrặ alte întrebặri sau dubii. Ei erau în orặşelul Morretes, statul Paraná, în mijlocul Pặdurii Tropicale ale Atlanticului, în sudul Braziliei. Zona se numeşte “Serra do Mar” - "munţii mặrii,” pentru cặ este exact cum sunặ – se întâlnesc munţii cu oceanul. Este raiul pe pặmânt! Cu natura aceasta incredibilặ penetrând fiecare fibrặ de viaţặ în aceastặ arie, sentimentul de prezervare a mediului înconjurặtor este aproape obsesiv. Pentru motivul acesta, Morretes este în mijlocul ariei cele mai prezervate din Pặdurea Tropicalặ a Atlanticului în Brazilia, o pặdure mare, care începe la sudul Amazonului şi ajunge pânặ în Argentina, pe coastặ. Importanţa acestul mic oraşel este mult mai mare decât pare: din Pặdurea Tropicalặ a Atlanticului a rặmas numai 7% azi, deoarece creşterea oraşelor mari ca São Paulo, Rio de Janeiro, Santos, etc. (care sunt pe coastặ) a dus la despặdurire masivặ. Concluzie: Morretes, oraşel mic, este simbolul eforturilor de prezervare! Morretes este important. Mai important decât atât, datoritặ felului acesta de a trặi, oamenii din Morretes au creat un concept prin care îşi ghidezặ viaţa  pe care îl numesc "a vida mais simples.” Viaţa mai simplặ – puteam noi sặ fim mai norocosi?!

Cât de bine au primit consumatorii americani Novo Fogo? Erau pregatiţi pentru o cachaça 100% organicặ? Cum o percep ei în momentul de faţặ?

Categoria de cachaça este relativ nouặ în SUA. „Leblon” a fost responsibilặ pentru lansarea categoriei în 2005 şi ei au fặcut o cantitate enormặ de educaţie (ajutaţi de o investiţie de la Bacardi), dar încặ rặmâne mult de fặcut. Zece ani nu reprezintặ mai nimic în istoria alcoolului! Cu toate acestea spuse, piaţa bặuturilor distilate în SUA este foarte dinamicặ, având un progres aproape în fiecare lunặ. Publicul aici invaţặ despre cocktail-uri din presặ, de la prieteni şi acum fiecare restaurant nou are un bar cu cocktail-uri fặcute cu grijặ, deci toatặ lumea care manâncặ şi bea bine, vine în contact direct cu cocktail-urile. 

Eu consider cặ noua revoluţie a cocktail-urilor a început în perioada 2000-2002 în Seattle şi New York. Primii care au început aceastặ revoluţie au folosit îndeosebi gin, vodka şi bourbon. Acum vedem o categorie nouặ de “cocktailians” care a început acest jurneu, dar prima generaţie a avansat la nivelul urmặtor, care a fost bazat pe spirite latine precum rom, cachaça, tequila, mezcal şi pisco. Doar acum vedem creşterea adevặratặ în categoria de cachaça. 

Cu respect pentru natura organicặ a liniei de spirite, subiectul acesta este mai interesant. Pânặ acum, acest lucru nu a fặcut mare diferenţặ în percepţia calitặţii produselor. Poate face diferenţa pentru unele restaurante unde publicul este mai elevat, dar nu la majoritatea. Mai importantặ a fost natura sustenabilặ a metodelor de producţie; americanii apreciazặ asta foarte mult. În realitate organic şi sustenabil sunt foarte conectate, deci asta înseamnặ cặ ne realizặm obiectivul. Cea mai puternicặ descriere a mặrcii noastre este cặ suntem organici pentru cặ respectặm mediul înconjurặtor şi identitatea zahặrului nostru şi asta nu pentru cặ vrem marca USDA pe sticlele noastre; calitatea vine de la pặdure, ocean şi fructele din aria noastrặ, astfel noi putem sặ le reprezentặm în lichid datoritặ acestor principii. 

Ce faceţi pentru a ajunge cu Novo Fogo la barmani şi cum îi ajutaţi sặ înteleagặ mai bine aceastặ bauturặ care de cele mai multe ori stặ neglijatặ într-un raft cu sticle?

Cachaça a devenit o categorie mai realặ în ultimul an şi notorietatea ei creşte semnificativ. Asta înseamnặ cặ mai mulţi barmani vin la noi din propria iniţiativặ în loc sặ fie nevoie sặ ajungem noi la ei. Momentan suntem foarte departe de linia de sosire, în mod special pentru cặ numarul competitorilor creşte mai rapid decât oportunitatea pieţii. La Novo Fogo avem ca obiectiv sặ pặtrundem afarặ din categoria de cachaça, sặ fim consideraţi la acelaşi nivel cu bourbon-ul, gin-ul şi rom-ul. Ca sặ realizặm asta, trebuie sặ ne considerặm egali cu ei, noi înşine şi nu cu vreun handicap, de orice fel. De fapt eu cred cặ noi facem mult mai mult pentru industria noastrặ decât multe companii mult mai mari, pentru cặ avem o atitudine prietenoasặ cu barmanii. Noi începem fiecare relaţie cu sinceritate, colaborare şi altruism. Am învặţat în viaţa mea cặ poţi sặ ai succes numai când cei din jurul tặu au succes şi de asemenea am învặţat cặ sặnặtatea este o problemặ în industria noastrặ, aşa cặ am creat un model de sport, balanţặ si sặnặtate pentru barmani. Facem pentru ei clase de yoga şi spinning, turneuri de fotbal, organizặm excursii de snowshoeing, orientặri despre plantele din pặdure care pot fi utilizate în cocktail-uri, curse de alergặri la „Tales of the Cocktail” în New Orleans, meciuri de softball, programe prin care sặ-i ajutặm pe barmanii care încearcặ sặ nu mai fumeze, etc. Pentru noi strategia asta merge, dar numai pentru cặ este adevaratặ şi în inima noastrặ. Incearcặ sặ faci ceva farặ sinceritate în industria noastrặ şi o sặ fii mâncat de viu; nu numai cặ noi am înteles acest concept, dar chiar nu putem sặ trặim fặrặ el!

Se vede foarte bine cặ Novo Fogo şi-a fặcut bine temele în ceea ce priveşte barmanii, dar cum ramane cu ceilalţi care nu fac parte din industrie? Ce faceţi ca sặ ajungeţi la consumatorii de rând şi care este reacţia lor dupặ ce încearcặ pentru prima oarặ „Noul Foc”?

Foarte bunặ  întrebarea! În general, barmanii ne ajutặ sặ ajungem la consumatori pentru cặ experienţa unui consumator cu un nou spirit începe la bar. Oamenii vor sặ încerce un pic înainte de a cumpara o sticlặ şi nu pot sặ încerce totul, deci depinde de barmani cum fac recomandặrile. Relaţia noastrặ cu barmanii este începutul. Pentru cei care descoperặ singuri o sticlặ de Novo Fogo în magazin, noi sperặm ca ei sunt atraşi de sticlặ prin designul ei. Dacặ cel care cumpặrặ are timp sặ se uite la sticla noastrặ, sặ citeascặ textul, sặ descopere liniile ei subtile, eu sunt sigur cặ o va placea! Mai mult decât atât, când cumpặrặtorul descoperặ cặ preţul nu este aşa de mare cât ar trebui pentru o sticlặ de aşa calitate, o convingere de evaluare bunặ se formeazặ. Aceastặ persoanặ a intrat în magazin sặ se uite dupặ o sticlặ de rom şi a ieşit din magazin cu doua sticle in mâini: rom şi Novo Fogo. Atunci când Novo Fogo e deschisa acasặ şi încercatặ pentru prima oarặ, calitatea este aşa de bunặ încât persoana aceasta devine fan pe viaţặ! în continuare, depinde de aceeaşi persoanặ sặ devinặ loialặ şi „vânzator” al sticlei şi mặrcii noastre, exact ca barmanii despre care am vorbit mai sus!. Îi „bombardặm” şi pe ei cu informaţii prin video-uri pe YouTube, website-ul nostru şi multe, multe evenimente ca Bars on Fire, o serie care a profilat pânặ acuma 100 din cele mai bune baruri în SUA şi aproape 200 din cei mai buni barmani din SUA. Plus multe alte evenimente!

Am vorbit destul despre cachaça şi modul în care ţi-a schimbat viaţa în ultimele decenii. Ce-ar fi sặ ne spui câteva lucruri despre acele minunate bittere pe care le faceţi şi de unde v-a venit ideea? Aici in România, bitterele sunt la mare cặutare dar din pặcate nu se gasesc atât de multe..

În SUA, avem bittere pentru fiecare gust care îţi poate trece prin minte… Bitterele sunt foarte importante pentru cocktail-urile clasice iar acum suntem în mijlocul acestei „renaşteri”.

Idea noastrặ a fost sặ facem bittere cu cachaça noastrặ ca şi bazặ, sặ reprezentặm terroirul nostru şi gustul plin, sặrat şi tropical al „silverului” nostru. Pânặ acum am facut bittere cu „Spiced Cheribiscus” (cireşe şi hibiscus), cafea brazilianặ, ceai Mate paraguaian şi pe urmặ am fặcut o schimbare: ne-am decis sặ nu ne mai bazặm doar pe un gust, ci pe mai multe, reprezentative pentru un loc anume. Primul din aceastặ serie a fost Yakima Valley, o arie în statul Washington (unde locuiesc eu) care are foarte multe livezi de fructe, vii, şi grâu. Ingredientele acestui experiment au fost Riesling, hamei şi pere, cu putinặ scorţişoarặ pentru balans. Ultimul experiment l-am numit “Morretes,” pentru cặ reflectặ savorile din orặşelul nostru din junglặ: flori, lime, sare, piper, zahặr, etc.Le numesc pe aceste bittere “experimente” pentru cặ, în fapt, nu sunt autorizate pentru vânzare. Unul din membrii echipei noastre, Evan Martin, le face în casa lui, numai 120 sticluţe per tip, pe care le dặm prietenilor noştri.

Suntem pe ultima sutã de metri şi mai avem timp doar pentru o întrebare: cum s-ar descrie Dragoş Axinte dacặ nu ar fi Novo Fogo? Cum decurge o zi obişnuitặ pentru tine atunci când nu schimbi percepţia oamenilor asupra distilatelor sud-americane?

Fiecare zi din viaţa mea este dedicatặ 200% cặtre Novo Fogo. Eu lucrez aproximativ 90-100 ore pe sặptặmânặ. Dacặ eşti antreprenor, poţi sặ ai succes numai dacặ eşti foarte determinat. Şi pentru asta trebuie sặ ai pasiune nemặrginitặ!  Dacặ nu-ţi iubesti munca, e simplu: nu reuşeşti! Dar uitặ-te la munca mea: cachaça, cocktail-uri, Brazilia, fotbal, junglặ, poveşti, filme, cặlặtorii şi oameni ospitalieri. Cum ar putea viaţa mea sặ fie mai împlinitặ dacặ nu prin muncặ?

[Case closed]

Pânã data viitoare,

Toate cele bune

Punct şi de la capãt!

Septembrie 2013

Stặteam în pat cu prietenul meu Cosmin şi navigam pe internet, în cặutarea ultimelor noutặţi din lumea barului când deodatặ sunặ telefonul:

- Alo, Mihai?

- Da, salut!

- Ştii cumva unde aş putea face nişte cursuri pentru barmani dar nu pentru începặtori, vreau ceva mai avansat?

- Pâi sặ ştii ca sunt ceva agenţii de bar la Bucureşti, sunặ acolo şi vezi ce rezolvi!

- Dar tu nu ţii cursuri?

- Ba da, dar pentru începặtori, tu încearcặ acolo unde ţi-am zis eu!

- Ok, merci! Pa-Pa

- Salutare, numai bine!

Închid telefonul şi îi spun lui Cosmin: E al treilea telefon pe care îl primesc sặptặmâna asta de genul acesta. Ceva o fi în aer! La care el: E dornica lumea sặ înveţe! La atâtea cereri, pặcat ca nu existặ vreo şcoalặ aici pentru aşa ceva! (Moment în care ne-am uitat unul la celặlalt ca doi nebuni) Atunci a fost momentul! Atunci am facut amândoi “click!” Atunci ne-am dat seama cặ ceva se va întâmpla! Urmặtoarea întrebare logicặ a fost: Dar de ce sa nu facem noi unul? Aşa cum vrem noi sặ fie, aşa cum trebuie!  Ce avem de pierdut?

Şi de atunci a inceput totul…

Am luat o foaie şi un creion (da, ştiu, suntem old-school) şi am început sặ facem o schiţặ cu tot ceea ce aveam nevoie: unele le aveam, altele nu, altele aveam sặ le obţinem, altele nu.  Ne-am propus un “deadline” şi am început sặ lucrặm amândoi, fiecare pe “felia” lui… Ce aveam in minte nu era decât un mod prin care sặ reunim nişte barmani sub acelaşi acoperiş şi sặ îi facem sặ se simtặ ca acasặ.. 

Uşor de zis, greu de fặcut!

Zilele au trecut, sặptặmânile, lunile, anii şi deja proiectul nostru a început sặ prindặ formặ… Au fost multe nopţi lungi, nopţi nedormite, multe certuri cu Bianca (îngerul nostru pặzitor) pe diferite motive (pertinente) dar cu chiu cu vai am ajuns in 2015, prin luna lui Cuptor sặ fie!

Am pus cap la cap toate ideile şi am început sặ batem la uşi. Unii ne-au primit cu braţele deschise, alţii ne-au trântit uşa în nas. Nu a fost totul lapte şi miere dar uitându-mặ acum în spate, cred cặ asta a fost frumuseţea! Provocặrile care s-au ţinut lanţ şi modul în care am reuşit (într-un final) sặ aliniem toate planetele!

Prima uşặ la care am bặtut a fost cea a lui Mihai Luca. Îl cunoaşteţi cu toţii, e în branşa noastrặ de ceva ani şi a avut multe proiecte destinate barmanilor. Acum îşi face veacul pe la Pernod-Ricard, pregặtind barmani peste tot în ţarặ. Fặrặ sặ cearặ prea multe detalii, a spus cặ ne ajutặ! Wow! Prima noastrặ victorie! 


Am mers mai departe şi l-am sunat pe Andrei Gusidi! Îl ştie careva? E tipul ặla care “vocifereazặ” peste tot cặ susţine barmanii români! Are şi un “hashtag” pe facebook cu numele ặsta. Ştiţi ceva? Chiar aşa este! Ne-am vặzut foarte puţin în varặ şi am discutat foarte puţin pe tema asta iar el ne-a spus de atunci cặ “se bagặ”, doar cặ trebuie sặ îi mai aducem aminte, colegului sặu de la PPD Braşov, Adrian Grigore ca sặ nu uite! Zis şi fặcut! I-am adus aminte zilnic si cateodata chiar şi de câteva ori pe zi. A fost o perioadặ în care cred cặ l-am sunat şi cặutat mai mult decât soţia sa! :)

Ultimul pe listặ, dar nu cel din urmặ a fost “vecinul” nostru Radu Vona.  Dintre toţi a fost cel mai greu de gặsit pentru simplu fapt cặ este însặrcinat cu foarte multe proiecte marca BDG şi atunci timpul sặu este foarte preţios.  Mặ bucur cặ am putut da de el şi a fost mai mult decât bucuros sặ ne ajute cu tot ceea ce ţine de portofoliul sặu! La fel ca şi Mihai şi Andrei, Radu este unul dintre puţinii care mereu a fost alặturi de barmani.

Ne-am vặzut cu sacii în cặruţặ, problema noastrặ legatặ de alcool fusese rezolvatặ! Pe langa suporturile brand-urilor locale ale PPD, BGD & Pernod Ricard, am avut norocul sặ primim şi ceva produse de afarặ şi anume nişte vermuturi de la faimosul barman Giancarlo Mancino şi cachaça organicặ de la nimeni altul decât Dragoş Axinte. (Mai multe despre el şi brandul sặu Novo Fogo în ediţia urmặtoare). Despre bittere de bar nici nu mai spun: Alex Ciomartan a fost si el prezent cu ale sale produse de la "The Herbalist" !!

Tot ceea ce ţine de siropuri, piureuri, ceaiuri şi cafea pentru consum, am rezolvat foarte repede şi uşor. Lorand Imreh, colegul nostru braşovean de la “Open Heart” este una din acele persoane cu care am fặcut “click” instant şi desi ne cunoaştem doar de câteva luni, este mereu aproape de noi şi de barmanii din Braşov. Toate avioanele pe care noi le-am visat noaptea de la 1883 Philbert Routin si Odk, el ziua ni le aducea. De la siropuri de orhidee, liquorice, castane pânặ la piureuri de pere, cacao şi mandarine. De cafea, nici nu mai zic, Moak fiind unul din brand-urile prezente pentru consumul larg in cadrul proiectul nostru!

Cu toate aceste lucruri rezolvate, am pornit la drum şi am mers pe 18 Octombrie cu paşi vioi spre Ramada Braşov pentru a aranja sala.

Am vrut de la început sặ fie ceva diferit şi special în acelaşi timp aşa cặ l-am rugat pe Bela Bedo sặ ne deseneze “o foaie de parcurs” prin care fiecare barman sặ ştie şi sặ înteleagặ ceea ce vom face în ziua respectivặ. Bela intrặ în categoria celor cu care faci “click” repede şi dacặ îi laşi mânặ liberặ, face minuni cu pixelii pe care îi are în dotare!

Mai departe am avut nevoie de un caiet personalizat pentru cei care aveau sặ îşi noteze detalii legate de curs iar pentru asta am apelat la Marian Arhire, cel care a fặcut totodatặ şi afişul principal. Tot ceea ce a fost de printat, s-a realizat în Braşov, la sediul Indigo, acolo unde Marian se joacặ cu diferitele maşinặrii de pe acolo. :)

A venit şi prima zi iar acesta a fost un prilej bun de a întâmpina oamenii şi de a le mulţumi pentru venire cu o sticla de Booker’s Bourbon, primitặ de la colegul nostru focşặnean Ionuţ Basarab. (mai multe despre el, puţin mai târziu). Zilele s-au scurs iar noi am deschis pe rând cate o sticlặ de: Cristal Head Vodka, Negroni Beer de la Artesian, Absinthe Beer şi Bols Corenwyn 6 Yo. Asta de întâmpinare, cặ toastul final s-a dat cu o minunatặ sticlặ de Mioriţa XO, învechitặ 30 de ani în stejar. O minunặtie de brandy (din pặcate, legislaţia nu îmi permite sặ îl numesc cognac) cu un parfum intens şi cu un gust minunat! Diferite arome dansau în pahar, de la nuci coapte, stafide, turtặ-dulce, cafea şi vanilie. A fost delicios şi toatặ lumea a fost fericitặ de faptul cặ am avut ocazia sặ bem o bucatặ de istorie într-un pahar! A fost o experienţặ unicặ! Încặ o data, mulţumim Ionuţ. Pentru cei care nu îl cunosc, el este unul dintre aceia care au pus Vrancea pe hartặ. Şi când spun asta, ma refer la bartending. Chiar dacặ sunt la mare depặrtare de marele centre ale bartending-ului românesc, asta nu i-a oprit sặ îşi croiascặ singuri drum printre shakere şi jiggere! Tot ceea ce au fặcut acolo reprezintặ munca lor şi noi cei din afarặ nu putem decât sặ îi aplaudặm! Bravo bặieţi!

Ultimele 3 zile au fost zilele în care am avut câte un invitat dintr-o lume diferitặ de a noastrặ şi pe rând i-am invitat pe Nicolae Bặrcari, Dan Lucian şi Gabriel Carol.

Nicolae Bặrcari este singurul din Braşov care poate executa cu precizie o ceremonie de ceaiuri chinezeşti. Este genul de om care atunci când vorbeşte, ceilalţi tac, fiind atraşi de tâlcul care se ascunde în spatele vorbelor sale. Este un om minunat, plin de energie şi care îţi schimbặ starea de spirit, aproape instant. Dacặ vreodatặ treceţi prin Braşov, nu ezitaţi şi mergeţi sặ îl vizitaţi la Ceainặria Black Elephant de pe strada Republicii!

Dan Lucian este cunoscut în oraş ca fiind omul cu vinurile. De când şi-a înfiinţat firma DPC Horeca, el asigurặ vinurile bune la toate localurile cu ştaif din oraş. Când nu face asta, se ocupặ de Barrique, magazinul sặu de bặuturi fine şi trabucuri. Nu ar strica sặ îi faceţi o vizitặ atunci când urcaţi pe strada Mureşenilor, dupặ Biserica Neagrặ, pe stânga! Dacặ îl şi gặsiţi pe acolo, sigur nu veţi scặpa pânặ ce nu vặ va da nişte vin spre degustare. Ce sặ mai? Iubeşte mult vinul şi se vede!

Ultimul invitat, a fost Gabriel Carol de la Frudisiac (am scris bine?). El a fost singurul invitat care a venit din afara Braşovului şi pe lângặ bagajul sặu de cunoştiinţe şi-a adus 3 bagaje mari. Toate plin cu: cafea (DROP Coffee), aparate de preparat cafea, ustensile pentru cafea, etc. El s-a ocupat de partea de metode alternative de preparare ale cafelei, o tematicặ ce i-a lặsat pe mulţi cu gura cặscatặ! Fiind obişnuiţi cu espresso & cappuccino, mare a fost mirarea cand Gabriel a început sặ vorbeascặ despre: Kalita, V60, Acaia, etc. A fost o lecţie în adevặratul sens al cuvântului iar toţi “cafegii” de acolo au plecat cu siguranţặ mai bogaţi decât au venit! Încặ o datặ, Gabriel, mulţumim pentru aceastặ micặ “revoluţie” a cafelei!

În ultima zi, cu o asemenea bặuturặ de final, (Mioriţa) nu am putut sặ nu avem şi un "tort". Nu prea sunt eu genul acela festiv, dar ceea ce am fặcut împreunặ sặptặmâna trecutặ, merita celebrat! Am renunţat la traditionalul tort şi am rugat-o pe colega noastrặ braşoveanặ Adelina Rusu de la Bặcặnia La Draga sặ ne facặ un Negroni Cheesecake! Pai ori suntem barmani ori nu mai suntem? :) Rezultatul a fost ca acela din reclama aceea de prin anii 2000 în care zicea cineva cặ “singurul regret pe care îl avem este acela cặ avem doar 10 degete” :) Cred cặ o sặ mai apelam la ea, sặ ne mai facặ unul, aşa farặ motiv, doar ca sặ ne bucuram de el! :)

Acestea au fost aceste prime 5 zile ale programului “Arta de a fi barman” dar cu siguranţặ nu vor fi ultimele! Ne vom revedea şi la anul cu alte lucruri interesante din lumea barului! Deja am început sặ desenặm şi tot ceea ce putem spune este cặ nu ne vom opri decât atunci când nu vor mai exista barmani curiosi!

Pânặ atunci vreau sa mulţumesc încặ o datặ tuturor celor care ne-au ajutat sặ ne îndeplinim acest vis, tuturor care au crezut în noi, tuturor care au rặmas alặturi de noi pânặ la final! Oameni precum Trubwasser Robert, Bogdan Stanciu, Lucian Popescu, Trebe Bogdan, Armand Barbu, El Ruxy! Datoritặ vouặ, bartendingul din România, este mai frumos pe zi ce trece!

Multumesc!

Punem punct pentru moment dar din 2016 o luãm iar de la capãt cu lucruri noi şi interesante din lumea barului!

Toate cele bune,
Mihai, Bianca & Cosmin 
          a.k.a

Echipa Bar D.O.M.E

P.S: Cine vrea sặ vadặ pozele din timpul cursului fặcute de Arua Petraşcu şi Horia Petraşcu trageţi un ochi aici, aici, aici, aici şi aici! :)

Slalom printre straini: Moscova

Salutare,

Asa cum v-am obisnuit din editiile trecute ale acestei rubrici, aici va vom povesti cate putin despre experienta pe care am avut-o zilele acestea la Moscova.

Am luat decizia de a vizita acest oras doar din prisma faptului ca am vrut neaparat sa participam la Moscow Bar Show, una dintre cele mai cunoscute conventii de bar din Europa.

Pana sa ajungem sa discutam despre conventie, as vrea sa va spun cateva lucruri despre Moscova pentru a putea avea o idee completa, in cazul in care doriti sa veniti aici la editiile urmatoare.

Pentru a ajunge aici, aveti nevoie de o viza care se acorda foarte repede si foarte usor, fara sa fie nevoie de foarte multe lucruri. Daca aveti pasaportul, nu ramane decat sa completati niste formulare, sa achitati taxa consulara si intr-o saptamana, aveti viza!

Odata ajunsi acolo, armati-va cu muuuulta rabdare. O sa aveti nevoie. De rabdare, un smartphone cu bateria incarcata si conexiune la internet.

Spun asa pentru ca acolo aproape nimeni nu vorbeste engleza. In medie, cam 1 persoana din 10 stiu engleza, iar cei care stiu, ii gasiti doar prin hotelurile mari. In rest, nu prea aveti cu cine vorbi. Mai sunt cativa care mai stiu 2-3 cuvinte pe alocuri, dar cam atat.

Cand vine vorba de semne sau indicatoare, toate sunt in rusa. In aeroport, autobuz, metrou, nu este nimic scris in engleza, cu cateva mici exceptii.

Oamenii de rand sunt foarte reci si am putea spune ca sunt cu cativa ani buni in urma noastra. Ca mentalitate, stil de viata, cultura, etc. Noi am fost foarte surprinsi de acest lucru, vazand tot felul de chestii legate de Rusia la televizor si pe internet, dar realitatea este alta. Desi au renuntat de mult la comunism, spiritul inca a ramas in tara. (vorba celor de la Parazitii)

In rest, este un oras foarte linistit, toata lumea este calma, lucru ce mi-a placut foarte mult pentru ca noi suntem adeptul locurilor aglomerate si zgomotoase. Are foarte multe locuri istorice de vizitat, dar astea le vom lasa pentru alta data, nu are rost sa va plictisesc cu astfel de detalii si cred ca e mai bine pentru toata lumea sa trecem la ceea ce ne intereseaza pe toti! 

Moscow Bar Show

In timp ce scriu aceste randuri, imi vin in minte niste versuri de la o binecunoscuta formatie de hip-hop de la noi din tara care zic asa: “As vrea sa scriu de bine, insa pixul o ia razna!” :)

“Satui” de mers la Berlin, am zis ca anul acesta vom face o schimbare si vom incerca treptat sa mergem si la celalalte show-uri de bar din Europa.

Anul acesta am ales Moscova datorita faptului ca nu am mai fost niciodata aici si pentru ca am vazut niste filmulete foarte interesante de anul trecut care ne-au impresionat.

Din pacate, realitatea a fost alta. In primul rand, un lucru pe care nu l-am stiut dar care l-am invatat repede a fost faptul ca MBS este o conventie facuta de rusi pentru barmanii rusi. Ponderea celor care vin din exterior este foarte mica asa ca atentia acordata lor este minima.

Site-ul conventiei este in limba rusa si nu exista nici o optiune de a o traduce. Ori folosesti google translate, (lucru ce poate dura o vesnicie) ori cauti pe cineva care se pricepe la rusa.

Daca vrei sa iti cumperi bilet, ai 2 optiuni: il cumperi online sau il iei de la fata locului cu un pret mai mare. Am incercat sa il cumparam online si de fiecare data am avut o eroare. Am incercat diferite carduri si aceeasi problema. Am trimis un mesaj organizatorilor si au zis ca nu merge sa platesti online daca esti din afara Rusiei. :) Este o setare facuta de sistemul de monetizare rus si nu poate accepta plati “straine” dar sa venim a doua zi la receptie si o sa o rezolvam la fata locului.

A doua zi, ne-am prezentat acolo, am luat legatura cu persoana de contact ce ne-a fost incredintata dar am platit biletul mai scump.

Dupa ce plateai taxa de intrare, primeai o bratara pe care TREBUIA sa o porti la mana pe toata durata conventiei. Asta a fost un lucru putin enervant pentru ca ea nu se putea da jos decat daca o taiai cu ceva asa ca am fost nevoiti sa o purtam peste tot cu noi. Afara, la masa, la baie, etc…

In pretul biletului, pe langa aceesul la seminarii, mai intra programa pentru toata conventia (care bineinteles ca era in rusa) si 3 jetoane cu care puteai sa iei cocktail-uri de la standurile improvizate. Se terminau jetoanele, iti cumparai altele. Da, ati citit bine, trebuia sa platesti pentru niste jetoane ca sa poti sa bei niste cocktail-uri facute in niste pahare mici de plastic. Nu stiu care este pretul pentru ca nu ne-am cumparat niciodata jetoane. Mi s-a parut absurd sa platesc drink-urile facute cu brand-urile sponsorilor la o conventie de bar. Pe langa asta, dupa fiecare seminar primeai “din partea casei” 2-3 jetoane si imi luam cu acelea.  Dar nici asa nu am fost foarte incantat pentru ca erau niste cozi infernale la fiecare stand si dura o vesnicie sa primesti un drink. Ne-am intors acasa cu vreo 7 jetoane nevalorificate. Le tinem ca amintire pentru nepoti. :)

Cozile la standuri s-au format din simplu fapt ca toata conventia era alcatuita din 2 culoare de 50m lungime si 2,5m latime (le-am masurat) plus 3 sali mici si 1 mai mare. Ca sa va faceti o idee, dura in jur de 30 de secunde sa treci dintr-un capat in celalalt al culoarului. Pentru cei care au fost vreodata la Bar Convent Berlin, dimensiunea aici era cam de 10 ori mai mica. La o locatie asa mica si stramta, adaugati vreo 1000 de barmani si imaginati-va ce a iesit. O aglomeratie mai ceva ca pe mijloacele de transport in comun de la noi la orele de varf.

In afara locatiei, era un bar improvizat al celor de la “Bulleit” dar ca intri acolo aveai 2 optiuni:

* primeai o invitatie de la cineva (acum acel “cineva” putea sa fie oricine, de la vecinul de pe scara  blocului pana la Sf. Petru)

sau

* plateai 1500 de ruble, adica inca o data pretul pe care l-am platit pentru intrarea la conventie, ceea ce ni s-a parut mai mult decat ridicol.

Seminariile care au fost in Engleza au fost putine la numar si au durat extraordinar de mult pentru simplu fapt ca trebuiau traduse pe loc iar barmanii rusi au fost extrem de curiosi si intrerupeau seminarul cu intrebari cu o frecventa foarte ridicata. De multe ori am trait cu impresia ca suntem in mijlocul unei dezbateri rusesti decat la un seminar pentru barmani.

Mai mult decat atat, din prima clipa am fost “placut” surprinsi sa aflam ca intre timp s-au anulat niste seminarii si organizatorii “au uitat” sa anunte participantii. Astfel ne-am trezit de doua ori ca in loc sa inceapa seminarul la care ne-am inscris, era cu totul si cu totul altceva, bineinteles, in rusa. :)

Desi au fost atatea lucruri “neprevazute” legate de seminarii, unele dintre ele au fost foarte interesante de unde am aflat foarte multe lucruri noi. Pana la urma, de aceea am venit asa ca acesta a fost singurul motiv pentru care am lasat la o parte acele mici “inconveniente”.

Dintre toate la care am participat, cel mai interesant a fost cel a lui Leonardo Leuci de la “The Jerry Thomas Project – Roma) care ne-a vorbit tuturor pe sleau despre problemele actuale ale barmanilor de pretutindeni. Probleme cum ar fi lipsa de originalitate, lipsa de personalitate, copierea bauturilor/conceptelor si lipsa de informare. Inceputul a fost cel mai interesant, atunci cand i-a “certat” pe barmanii rusi pentru lipsa de comunicare cu oaspetii datorata faptului ca 95% nu vorbesc engleza desi unii dintre ei lucreaza in lanturi hoteliere mari. :)

Alte seminarii interesante au fost ale baietilor de la “The Clumsies” din Atena, un bar care la 8 luni de la deschidere a fost nominalizat la “50 best bars” si seminarul sustinut de Monica Berg in care ne-a vorbit despre noul ei bar “Himkok” si despre lucrurile interesante ce se petrec pe piata barurilor norvegiene.

Va spuneam mai devreme despre acel bar in care trebuia sa primesti invitatie sau sa platesti intrare. Am tras cateva sfori si am reusit sa intram pana la urma iar acolo am avut parte de un tur interesant facut de Tim-Etherington Judge, ambasadorul global al brand-ului “Bulleit”. A fost diferit fata de alte tururi pentru simplu fapt ca se acceptau un nr. limitat de barmani si ca totul se desfasura conform unui program pre-stabilit. Tim a fost o gazda foarte buna si ne-a facut sa simtit pentru cateva clipe, o parte din “ospitalitatea Americana” desi el este 100% british.

Cam atat despre faimosul Moscow Bar Show, mai departe urmand sa vorbim despre al doilea subiect al acestui articol si anume barurile din Moscova.

Incercam de fiecare data cand mergem intr-un loc nou, sa vizitam cat mai multe baruri cunoscute iar de data aceasta am avut ca si reper Ghidul “50 Best Bars in the World”.

Stiam foarte putine despre barurile de aici, doar cateva video-uri pe youtube legate de faimosul City Space asa ca prima oprire a fost aici.

City Space Moscow este usor de gasit, este la etajul 34 in interiorul “Swiss Hotel”. Se poate ajunge la el cu taxiul sau cu metroul, fiind foarte aproape de statia de metrou “Paveletskaya”. Este un hotel de 5 stele si poti sa iti dai seama de acest lucru din prima clipa in care pui piciorul inauntru.

Cand ajungi la etajul barului, esti intampinat foarte frumos si trebuie sa astepti cateva secunde pana vine cineva de sus sa te “preia”.

Primul lucru pe care l-am observat atunci cand am intrat inauntru este ca are o priveliste impresionanta, se poate vedea toata Moscova de sus iar pentru cine vrea sa vada mai multe, exista la bar 2 binocluri.

Barul este aranjat foarte frumos, exact ca in acele videoclip-uri iar acolo lucreaza permanent 4 barmani care preparau doar cocktail-uri. Din pacate nu era nimeni in acea seara din cei pe care i-am tot urmarit pe internet, ulterior afland ca toti au plecat de acolo la alte baruri sau si-au dezvoltat proiecte proprii.

Atmosfera a fost foarte placuta, personalul  foarte amabil si cel mai important, stiau sa vorbeasca engleza.

Meniul este foarte diversificat, avand optiunea de a alege cocktail-uri clasice, moderne, reinterpretari, moleculare etc.

Preturile incep de la 850 de ruble si se termina la 1300 de ruble per cocktail, depinzand de complexitatea acestuia.

Bauturile pe care le-am primit au fost foarte bune iar noi ne-am simtit foarte bine, avand parte de o experienta completa.

Daca aveti drum prin Moscova, recomandam cu incredere sa mergeti acolo. Nu o sa va para rau!

Urmatorul bar pe care l-am vizitat a fost Mendeleev care ne-a dat cea mai mare bataie de cap. Spun asta pentru ca a fost foarte greu de gasit. Este destul de aproape de statia de metrou “Petrovska” insa lucrul pe care nu il stiam despre el era faptul ca este ascuns. Ne-am invartit cam 1 ora prin zona respectiva, intreband din bar in bar despre el, dar nimeni nu stia nimic. Mai tarziu aveam sa aflam de ce. Barul se afla in interiorul unui fast-food chinezesc iar ca sa ajungi pe acolo trebuie sa intri pe o alta usa, mascata de o perdea.

L-am gasit intr-un final si am intrat. Inauntru era o atmosfera “vintage”, cum erau faimoasele baruri speakeasy din America. Totul era foarte intunecat, in afara de cele doua baruri care erau luminate, unde barmanii faceau show prin prepararea bauturilor.

Primul lucru pe care l-am observat aici si in toate barurile din Moscova a fost faptul ca se vede ca au trecut pe acolo Luca Cinalli si Marian Beke. Faimoasele lor miscari au fost copiate, schimbate sau nu si adaptate conform preferintelor fiecarui barman.

La Mendeleev se pune foarte mare accent pe acest lucru iar fiecare bautura nu iese fara sa aiba mici elemente de flair.  Acest lucru poate sa fie cu doua taisuri pentru ca daca nu stapanesti foarte bine tehnica, show-ul nu mai are acelasi farmec. In bar trebuie sa arati ceea ce stii deja, nu sa exersezi! Daca ai o miscare preferata, o repeti acasa de 32143423 ori si dupa ce iti iese 10/10 atunci o poti muta in bar.

Din pacate nu toata lumea de acolo stapanea foarte bine tehnica, lucru ce putea fi in defavoarea tuturor de acolo.

De ex: am comandat o bautura ce se prepara prin metoda “throw” iar din 6 miscari executate, 4 au fost pe langa, bautura ajungand pe jos.  :)

Am fost acolo la invitatia lui Evgeniy Shashin, un barman rus care a iesit castigator in Rusia la faimosul concurs World Class.

El a fost anul acesta la Cluj dar din pacate nu am reusit sa ajungem la el asa ca am profitat de ocazie si nu l-am mai ratat de data aceasta.

Evegeniy este un tip simplu, cu foarte mult bun simt care stie sa aiba grija de oaspetii sai. A fost foarte primitor, zambaret si desi era foarte obosit dupa cele 2 saptamani in care a participat la finala mondiala de la Cape Town, si-a facut timp si pentru noi.

A plecat dupa ceva vreme, lasandu-ne pe mana colegilor sai care au avut grija sa nu ne lipseasca nimic si cand zicem nimic ne referim la Singleton 15 yo! (Andrei Gusidi, cand ajunge si la noi?) Bloody delicious!  

Daca aveti drum pe acolo, nu ezitati sa ii scrieti lui Evgeniy si se va ocupa el de restul!

Spuneam mai sus despre faptul ca la City Space nu am gasit pe nimeni din “garda veche”, dar dupa cateva cautari pe facebook l-am gasit pe Max Rokhman, unul dintre cei mai cunoscuti barman rusi, autorul cocktail-ului “Perfumer” care a facut inconjurul lumii acum cativa ani datorita modului in care era preparat.

Max lucreaza acum la “Moscovsky Bar”, situat in interiorul hotelului “Four Seasons” care este chiar in centrul faimoasei “Piete Rosii”. Acolo se poate ajunge foarte usor cu metroul, fiind la cativa zeci de metri de statia de metrou “Okhotny Ryad”.

“Four Seasons” este unul dintre cele mai luxoase hoteluri pe care le-am vizitat pana acum iar barul este unul dintre cele mai frumoase pe care le-am vazut. Atentia pentru detalii este foarte mare in tot ceea ce priveste atmosfera, design-ul si modul cum esti tratat.

In spatele barului lucreaza 2 barmani si barmanul sef care nu era nimeni altul decat Max Rokhman.

Stilul sau de lucru este acelasi pe care il stim cu totii din videourile sale iar bauturile pe care ni le-a preparat au fost cele mai bune din toate pe care le-am baut in Moscova.

Inainte de a pleca in Moscova, mereu am facut aceasta asociere intre rusi si vodka. Mereu ne-am imaginat ca rusii beau numai vodka pana cad sub masa. Aici am aflat ca nu este asa. Vodka nu mai este de mult bautura cea mai consumata aici, locul sau fiind luat de numeroasele bauturi 100% autentice rusesti bazate in mod special pe secara. Imaginati-va un “moonshine” American dar facut din secara.

Am baut mai multe tipuri de distilate rusesti dupa care am dat-o pe shot-uri. Cei care ne cunosc stiu ca noi nu suntem adeptii shot-urilor. Nu bem nicaieri asa ceva, nu recomandam si nu preparam. Ei, de data asta, ne-am schimbat perceptia legata de shot-uri cand am vazut modul lor de prezentare. Aratau ca niste cocktail-uri in miniatura, foarte foarte bine echilibrate!

Per total, “sejurul” nostru la “Moscovsky Bar” a fost unul dintre cele mai frumoase de pana acum. Cred ca daca ar fi sa fac un top, ar fi imediat dupa Nightjar.

Daca ajungeti pe acolo, cautati-l numaidecat pe Max si el o sa se ocupe de voi. Recomandam cu toata increderea!

Ultimul bar pe care l-am vizitat a fost “Chainaya”, un bar care la fel a fost introdus anul acesta la 50 Best Bars. Sincer, noi aveam de gand sa mergem la altul dar am uitat complet de el pana ne-a adus aminte un barman de aici.

Dintre toate, acesta a fost cel mai greu de gasit pentru ca nu avea nici un semn in fata si intrarea era undeva printr-un beci. Desi era situat la 250m de statia de metrou “Belorusskaya”, ne-a luat aproape 1 ora sa il gasim.

Pentru a intra inauntru, trebuia sa suni la un interfon si sa ramai in fata unei mini-camere. Daca cei de jos isi dadeau acceptul, atunci cineva venea si te conducea in bar.

Barul este putin neobisnuit, este un amalgam de diferite concept cum ar fi: cocktail-bar, ceainarie si  speakeasy. Ca si spatiu este foarte mic si putin inghesuit. Barmanii, 2 la numar lucreaza cam inghesuit impreuna cu 1 ospatar si 1 barback.

Meniul este simplu, 5 cocktailuri clasice si 5 bauturi semnaturi proprii, care se schimba in fiecare saptamana.

Ca si pret, bauturile sunt mult mai ieftine decat in celalalte locuri pe care le-am vizitat dar bune. Si-au meritat fiecare banut!

Desi era oarecum un bar atipic, era plin ochi. Partea frumoasa este ca odata ce a ajuns la capacitate maxima, nu se mai primesc oaspeti ca sa nu strice bunul mers al lucrurilor. Cred ca aceasta regula ar trebui implementata si la noi.

Una peste alta, a fost un bar dragut in care poti sa primesti o bautura buna si sa te simti bine alaturi de cei dragi.

Cam asta a fost incursiunea noastra in lumea barurilor din Moscova si desi am avut parte de cateva neplaceri, o sa le luam ca atare, ca pe o experienta noua, vom pastra lucrurile bune si ne vom dispersa de cele rele.

Asa ca, pana data viitoare:

Toate cele bune!

"Arta de a fi barman" - Ghid practic pentru cei care vor sa isi schimbe viata

Salutare,

Bine ne-am regasit in plin sezon estival. Speram ca sunteti bine cu totii, ca profitati din plin de aceasta vara superba si de tot ceea ce va ofera ea.

Noi inca nu am avut timp de relaxare, lucram la foc automat la o surpriza ce urmeaza sa vi-o prezentam in aceasta postare.

“Arta de a fi barman” este proiectul nostru de suflet si a luat nastere din dorinta noastra de a da inapoi ceva barmanilor care ne-au ajutat si sustinut in tot acest timp.

Lucram la el de 2 ani si am observat in ultima perioada o crestere semnificativa in ceea ce inseamna interesul barmanilor, asa ca am stabilit ca acum este momentul sa il scoatem la iveala pentru toata lumea. 

Ce este el practic?

Este un curs de bar, dar ce vrem sa specificam de la inceput este ca NU va fi pentru toata lumea. Este pentru barmanii profesionisti. Acei barmani care vor mai mult de la ei, care vor sa ajunga mai departe, dar care nu au avut mijloacele necesare pana acum, desi pasiunea este cea care ii face sa se trezeasca in fiecare dimineata cu zambetul pe buze.

Spunem barmani profesionisti, deoarece acest curs se adreseaza celor care au trecut deja printr-o forma de scolarizare in ceea ce priveste bartending-ul si/sau care au un anumit nivel de experienta in munca din spatele barului.

Pentru ca vor fi foarte multe intrebari, ne-am propus sa facem o sectiune tip “FAQ’s” in care sa punctam toate lucrurile esentiale.

Asadar, sa incepem:

De ce am facut cursul asta tocmai acum?

Pentru ca majoritatea barmanilor din Romania au ajuns la maturitatea necesara si sunt pregatiti pentru a primi si asimila informatii noi, pretioase in ceea ce priveste lumea barului. Informatii care ii vor ajuta sa urce putin cate putin pe scara succesului si dupa cum bine stiti, nu poti urca pe o scara cu mainile in buzunar.

Despre ce se va vorbi?

Pai, in principiu despre foarte multe. Sunt atat de multe incat ne-am mobilizat si am facut o mica-programa pe care o sa o urmam si pe care o puteti gasi aici.

In pricipiu, in acest curs vor fi toate lucrurile bune stranse de noi in toate calatoriile si cursurile de bartending pe care am avut ocazia sa le facem dar si toate frustrarile si lucrurile nepotrivite, care la
randul lor au fost transformate in vibratii pozitive si au fost asternute in aceasta programa. 

Vor fi demonstratii practice?

Da, foarte multe. Consideram ca este important ca pe langa partea teoretica pe care fiecare barman trebuie sa si-o structureze, trebuie sa fie si o parte practica care sa vina in ajutorul ei si care sa o sustina. 

Va fi mai bun ca celalalte cursuri de bartending din Romania?

Da! Nu! Nu stim… Ce stim clar este ca va fi diferit. De la abordare, directie, prezentare, etc. Cineva  spunea odata:”Suntem cu totii diferiti, din fericire!” Credem ca acesta este cel mai bun mod de a-l prezenta!

De unde vine numele?

“Arta de a fi barman”?  Pai, ce? Nu este o arta sa poti aduce fericire oaspetilor tai prin munca pe care o faci?

Si celalalt nume?

“Ghid practic pentru cei care vor sa isi schimbe viata”.  Pai e simplu! Noua, bartending-ul ne-a schimbat viata in bine, speram ca si voua sa vi-o schimbe.  Ghid vine de la faptul ca noi va vom arata cateva directii iar restul muncii depuse va fi facuta doar de voi.

Vor fi si alte persoane acolo?

Da. Vor fi si alti colaboratori care vor tine niste mini-seminarii pe diferite teme special alese de noi. Il vom avea pe Gabriel Carol de la “Fruidisiac”, un barista cu o pasiune cel putin molipsitoare, Lucian Dan de la “Barrique” ne va incanta papilele gustative cu niste vinuri atent selectionate iar Nicolae “Kolea” Bărcari de la “Black Elephant” va inchide cursul cu o sesiune de servire a ceaiului chinezesc.

 

Ok, barul este bar. Chiar daca esti in Romania sau de esti in Alaska. Ce va avea in plus?

Pai in primul rand va avea o sesiune cu si despre Ospitalitate. In care vom exemplifica arta de a fi ospitalieri in jurul lumii. Da, si asta este o arta! Mai mult decat atat vor fi o sumedenie de lucruri

unice si interesante pe care le vom prezenta. Urmariti sesiunea de “teasere” ce va aparea pe facebook sub denumirea #cursbardome

De ce dureaza atat de mult?

Atat de mult!? Noi am spune: atat de putin! Procesul de perfectionare in lumea barului trebuie sa fie continuu si ce vom face aici va fi doar punctul de pornire. Dupa aceea, cerul este limita!

Cu ce vor pleca oamenii dupa curs?

Pe langa bagajul de cunostiinte? Hmm, pai in primul rand cu o viziune noua asupra lucrurilor. Vor pleca cu o frustrare inimaginabila. Aceeasi frustrare cu care am plecat si noi de la diferitele cursuri internationale. Frustrarea in cazul acesta este pozitiva si te va face sa iti doresti mai mult de la viata. Practic, cei care vor veni la cursuri, vor pleca mai bogati decat atunci cand au ajuns!

Se va oferi vreo diploma?

Da, toti participantii vor primi o diploma de participare din partea Bar D.O.M.E dar care NU este avizata de Ministerul Educatiei si al Turismului. Cum am spus mai sus, este un curs pentru barmanii care vor sa treaca la nivelul urmator. Intre noi fie vorba, bucata de hartie nu te ajuta cu nimic. Noi avem sertarele pline de maculatura si nu prea ne-au ajutat. Informatiile in schimb, da!

Unde pot vedea pretul si unde ma pot inscrie?

www.bardome.ro/cursuri. Aici veti gasi toate detaliile necesare!

Mult succes & ne vedem la toamna!

Pana data viitoare,

Toate cele bune